Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Vasul Domnului

Vasul Domnului

Vasul Domnului

Bucuria întâlnirii a fost cu atât mai mare, cu cât mulţi se aşteptau să vadă în Părintele Iosif un om uriaş, un om extraordinar, un om deosebit. Şi când colo?… Ce-au văzut? Uimire… Nedumerire… Un

om mărunţel, slab, cu vocea slabă, veşnic îngrijorat ca nu cumva să-L supere pe Domnul cu vreun gând, cu vreo vorbă sau altceva; cu ochii aţintiţi spre Domnul şi urechea deschisă la cuvintele şi ordinele Lui. Pe cât de istovit în ale trupului, pe atâta de vioi în ale Duhului. De aceea şi Domnul l-a pus deoparte, pentru lucrul Său. Cu adevărat, gândurile omului nu sunt gândurile Domnului.

Ostaşii, privind în faţă pe Părintele Iosif, s-au încredinţat pe deplin că Cel ce l-a rânduit să sune deşteptarea este Domnul. Pentru aceea, încredinţaţi că lucrul Oastei Domnului este într-adevăr un lucru preţios, iubirea sfântă şi mai mult s-a aprins în inimile care s-au legat a rămâne până la sfârşit în această caldă însufleţire. Ostaşii au înţeles din această sfântă întâlnire că totul vine de la Domnul. El l-a ales pe Părintele Trifa, El l-a chemat şi tot El l-a pus să sune din trâmbiţă. Acolo ostaşii au priceput şi mai lămurit puterea minunată care a lucrat şi lucrează prin Oaste. Ei s-au convins atunci că Domnul Îşi ţine făgăduinţa. (…)

Nicăieri n-au simţit ostaşii mai profund ce înseamnă a fi copilul Domnului ca în faţa Părintelui Iosif, în care au recunoscut pe omul sub cruce aplecat, pe omul care zi de zi şi clipă de clipă s-a arătat în totul şi în toate a fi a Domnului unealtă. Tocmai de aceea, fiind de Domnul călăuzit, şi Oastea se ridică astăzi în faţa tuturor ca o măreaţă şi impunătoare lucrare de regenerare spirituală. Ea este pentru toţi „răsadul” Tatălui Ceresc (Mt 15, 13) şi de aceea grăunţul de muştar a crescut şi a devenit copac impunător. Ostaşii de pretutindeni, încărcaţi cu această sfântă bucurie, s-au întors acasă în cântece de mulţumire, vestind tuturor pe cale, prin sate şi oraşe, că toate câte au văzut sunt lucrul Domnului, Care-i iubeşte şi ascultă pe cei smeriţi şi credincioşi. El binecuvântează jertfa celor ce de bunăvoie, cu lacrimi, îngenuncheaţi, îşi pleacă frunţile smerite sub scutul sfânt al lui Iisus. Şi probă spre aceasta, ostaşii au mărturisit arătura sfântă a Părintelui Iosif, din a cărei brazdă a ieşit grâul atât de frumos al Oştii Domnului.

Părintele Vasile OUATU

(Măreaţa Adunare a Oastei Domnului de la Sibiu, 15 iunie 1934)

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *