Oastea Domnului

”Văzând lumina cea de seară”

În amurgul serii se aud clopotele bătând iar cântăreţii cântând: „Lumină lină a sfintei slave…“ Făcându-se seară şi fiecare retrăgându-ne la casele noastre, îngenunchem înaintea sfintelor icoane şi, în liniştea nopţii, rugăciunea ne este dusă de îngeri în ceruri când şoptim încet şi lin:

„Stăpâne, Iubitorule de oameni, au doară nu-mi va fi acest pat groapă…?“ Aceasta ne-o spunem în fiecare seară înainte de a ne lăsa somnul în paza şi grija sfântului înger păzitor al vieţii noastre dat de Bunul Dumnezeu la Sfântul Botez.

Fiecare noapte poate fi ultima în patul în care dormim. Fiecare clipă a vieţii poate fi ultima. Tineri însă fiind, nu ne gândim la moarte, nici la calea cea frumoasă a raiului sau la cea prăpăstioasă a iadului, ci doar la propriile noastre griji pământeşti.

Să medităm, mai înainte de a ne culca, la cât bine am făcut în fiecare zi, pe câţi i-am supărat, pe câţi i-am ajutat în necazuri, cu câţi ne-am certat şi nu am luat împăcare etc.

Privind din aşternut spre fereastra casei eu văd întuneric beznă şi mă înfricoşez, dar, sculându-mă, observ stelele ce strălucesc şi luna în toată splendoarea ei şi, împreunându-mi mâinile pentru rugăciune, zic:

„Bunule Doamne, ştiu că nu am făcut bine înaintea Ta niciodată şi păcatele mele sunt nenumărate, însă de ar fi ca moartea să-mi bată la geam şi fără de nici o întrebare să mă răpească din aşternutul meu, ducândumă, aşa cum mi se cuvine, în locul de pedeapsă şi de osândă – căci nu am făcut pocăinţă cu lacrimi atunci când mi-ai cerut, eu tot amânându-o şi aşa m-a prins sfârşitul nepocăit, – pentru multa îndurare a Ta, ca un condamnat, mai am o ultimă dorinţă: De acolo din locul de chinuri unde am să fiu osândit să-mi fie deschisă, cât o înmuiere a unui vârf de deget al lui Lazăr, o uşă mică spre raiul cel strălucitor, pentru ca atunci, în chinuri fiind, să privesc la frumuseţea raiului, iar lacrimile să-mi pornească şiroaie, auzind cântările cele de-a pururea îngereşti şi ale tuturor sfinţilor şi părându-mi rău pentru ceea ce am pierdut…“

Ajută-ne, Doamne, ca la Judecata Viitoare cu toţii să lăudăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, sălăşluindu-ne şi noi, împreună cu toţi sfinţii, în dulceaţa raiului în vecii vecilor! Amin.

Cântăreţ bisericesc, Toader MARIAN – Pietroiu, Călăraşi

Lasă un răspuns