Home Verificarea statorniciei noastre faţă de Dumnezeu

Verificarea statorniciei noastre faţă de Dumnezeu

Verificarea statorniciei noastre faţă de Dumnezeu

1. Lupta cea bună a credinţei începe, în viaţa celui credincios, din chiar clipa predării în slujba lui Hristos. Din clipa intrării lui în Oastea Domnului cea vie şi sfân-tă. Sufletul care s-a încredinţat el însuşi, cu ochii lui, de adevărul mântuirii vesteşte cu putere acest adevăr şi luptă pentru el cu toată inima lui.
Dacă a încercat pe viu, el însuşi în viaţa sa, harul acesta, el îl mărturiseşte apoi cu toată îndrăzneala, la toţi semenii lui.

2. O, dacă ai frică de Dumnezeu
şi dacă ai respect faţă de Adevăr,
şi dacă ai conştiinţa marii tale răspunderi,
– atunci vei căuta să vezi tu însuţi mai întâi ce dulce-i viaţa cu Iisus
şi apoi vei spune tuturora despre fericirea în Hristos
şi vei fi binecuvântat atunci – căci vei spune cu putere, cu convingere, cu lacrimi şi cu jertfă, până la sfârşitul vieţii tale.

3. Lupta cea bună a adevăratei credinţe, ca şi a ade-văratei iubiri, nu va mai cunoaşte niciodată frica.
Nu ştiu, Dumnezeu ştie, dar parcă îmi vine să spun că cine a ajuns să fie stăpânit puternic de frică, acela n-a avut niciodată o dragoste adevărată; s-a adeverit astfel că adevărată era în el frica, şi nu dragostea de Dumne-zeu.

4. Cine a ajuns să se retragă din lupta înflăcărată şi fericită a lui Hristos, acela parcă n-a avut niciodată, nici înainte, credinţă vie.
Căci unde a fost odată o adevărată credinţă vie, aceasta nu poate sfârşi cu nici un preţ în renunţarea la slava credinţei;
şi unde a fost odată o adevărată dragoste, aceasta nu se poate îneca de tot în moleşeala fricii sau în mlaştina descurajării.

5. Dacă au strălucit cândva şi în cineva, o vreme, credinţa şi iubirea acelea care s-au putut prăbuşi apoi, strălucirea lor se dovedeşte a fi fost înşelătoare
precum stelele care se văd căzând [şi care] nu au fost niciodată stele statornice şi nici nu sunt stele, fiind-că stelele statornice nu cad niciodată; ele rămân mereu sus şi nu-şi lasă locul şi nici slujba lor.
Stelele cele ce cad nu sunt stele,
ci numai nouă ni se pare că au fost.
Aşa sunt [pretinşii] luptători ai Domnului.

6. Ce cutremurător de serioasă este cernerea vieţii acesteia pentru credinţa sufletelor şi pentru lupta acestei credinţe,
pentru păstrarea făgăduinţei mântuirii
şi pentru verificarea statorniciei noastre faţă de Dumnezeu!

7. Iată cât de mulţi eram noi odată, când am pornit la început pe urmele lui Hristos, în Lucrarea Lui, la che-marea Sa!
Şi cât de mulţi au fost luaţi în curând de vânturile şi de furtunile pe care le-am întâlnit
şi de cernerile încercărilor prin care am trecut!

8. O foarte mare parte dintre noi au fost luaţi de suflul fricii şi apoi împinşi în întunericul unor înşelătoare adăposturi.
Acestea, de fapt, nu sunt „prudenţe“,
ci lepădări.

Lupta cea bună / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2007

error

Author: Editor

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *