Vin şi-ndoieli adeseori,
Iisuse, pe-a mea cale;
atunci mă ustură-al lor spin
şi simt ascunsul lor venin
în contra voii Tale.
Atunci Te simt venind – că ai
iubire pentru mine;
doresc să vii, doresc să stai,
dar n-am nici ochi, nici foc, nici grai,
Iisuse, pentru Tine.
Te-aştept să vii în casa mea,
dar lampa mea e stinsă
şi când presimt venirea Ta
tresare-ascunsă inima,
dar dragostea mi-e-nvinsă.
De ce mă îndoiesc să vii,
de ce, Iisuse, oare,
de ce-mi sunt zările pustii,
de ce-aş vrea oare să-ntârzii,
venind la-ntâmpinare?
…O, nu lăsa să mă-ndoiesc,
Iisuse, niciodată,
c-atât de greu îmi chinuiesc
şi-mi mustru, dacă mă trezesc,
fiinţa vinovată…
Ajută-mă să spun mereu:
’Napoia mea, satană!
Şi să mă strâng de Dumnezeu,
trecând prin ceasul cel mai greu
copil fără prihană…
TRAIAN DORZ din ”Cântări Eterne”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
