Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Vino Glasule Dorit

Vino Glasule Dorit

Vino Glasule Dorit

1 – Preaiubitul inimii mele, cine sã-mi spunã în clipa prãbuşirii mele cã Tu nu Te-ai schimbat?
2 – Care este glasul mai tare ca cel al duhului mâhnirii pe care îl simt acum zdrobindu-mã?
3 – Vino glas dulce al vindecãrii mele şi ridicã-mi sufletul doborât, ca de o înmormântare!
4 – Vino dulce luminã a speranţei mele şi refã-mi inima sfâşiatã ca o catapeteasmã!
5 – Vino dulce cãldurã a iubirii, alungã –mi îngheţul întunecat care mã învãluie şi mâhnirea care
mã apasã ca o lespede grea şi rece!
6 – Vino Primãvarã Dulce, ajutã-mi sã-mi scot florile îngheţate la soarele tãu fericit, care sã mi le învie iarãşi.
7 – Vino vremea cântãrii, învioreazã obrazul florilor mele ofilite. Fã-le din fiecare strop de lacrimã un strop de rouã cuprins de o luminã şi mãturat de o razã.
8 – Vântule cald şi înmiresmat, nu sta! Ridicã-te vânt cald din miazãzi, apropie-te şi învãluie-mi toate hotarele mele care te aşteaptã încã tremurând de fiori frigul venit dintr-o datã – şi învie-mã!
9 – Ridicã-mã iarãşi pe înãlţimile mele… pe înãlţimile tinereţii mele senine şi dragi.
Eu sunt ca o floare cositã, ca o viaţã fãrã sprijin, ca o apã fãrã albie.
Ridicã-mã iarãşi, cãci singurã nu pot.
10 – De cine altul sã mã mai reazem, dacã nu de Tine, Singura mea Iubire!
11 – Pe unde sã mai curg dacã nu mã mai conduci Tu, Calea mea, Rãdãcina mea, Stãpânul meu?
12 – Nu-mi lãsa viaţa iarãşi goalã, inima sfâşiatã, singurãtatea singurã!…
13 – Iartã-mã cã nu Te pot urma încã, nici atât cum ai vrea Tu de repede, nici cum doreşti Tu de sus.
1 4 – Picioarele mi – s încã bolnave , aripile îngreuiate, inima slabã.
15 – Iartã-mã cã ştiind-mi slãbiciunile nu pot lua hotãrârea puternicã. Mi-e fricã nu de înãlţimile Tale, ci de adâncimile mele.
1 6 – Vreau sã Te ascult, dar mi-e te amã sã îndrãznesc.
17 – Şi stau aici temându-mã de un singur rãu, mai mare ca oricare altul, acela care m-a chinuit cel mai amar şi mai îndelung singurãtatea departe de Tine.
18 – Dumnezeul meu şi Unicul meu Prieten, nu mã lãsa sã mã prãbuşesc iarã şi, dacã m-ai fãcut sã a ting ţãrmul dorit, dupã care îmi întind mâinile de atâta vreme şi de atâta drum.
19 – Nu-mi lua bucuria pe care mã faci sã cred cã am primit-o.
20 – Nu-mi lua comoara pentru care ţi-am jertfit atâtea lacrimi şi am plãtit-o cu atâta suferinţã!
21 – Tu care ştii viaţa mea şi preţul pe care l-am dat, adu-ţi aminte cã nu am nici lacrimi şi nici putere sã mai plãtesc . Lasã-mã cu cât am dat, pentru cã am dat tot ce-mi mai rãmãsese ca sã trãiesc!
22 – La Poarta Îndurãrii Tale bat cu rugãciunea mea.
Numai la aceastã Poartã îndrãznesc şi numai la ea pot aştepta nãdãjduind sã mi se mai deschidã! Amin.

Traian Dorz, din volumul “Prietenul tinereţii mele”

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *