Cântarea Deborei – Judecători 5, 2
Binecuvântat este acel popor căruia Dumnezeu îi aşază în frunte oameni viteji. Vitejia este nu numai un curaj, sau numai o chibzuinţă, sau numai o energie, sau numai o înţelepciune…
Ci este toate acestea la un loc. Şi uneori chiar mai mult decât atât. Căci credinţa, adevărul şi duhul de jertfă, care se cer să le aibă totdeauna un adevărat viteaz, se întâlnesc foarte rar.
Atunci când Dumnezeu Se îndură să ridice în fruntea unui popor, mai ales la vremea de grea cumpănă în istoria şi viaţa poporului aceluia, un astfel de viteaz – acesta nu vine singur.
Prin el şi împreună cu el, Dumnezeu îi mai ridică şi pe alţii care să-l ajute cu vitejia lor în ceea ce trebuie să facă. Ba, chiar peste întreg acel popor, Dumnezeu revarsă atunci un astfel de duh, că fiecare fiu al acelui popor devine un viteaz.
Desigur, are un preţ sfânt fiecare fiu viteaz al unui popor viteaz.
Dar vitejii din fruntea lui au un preţ fără seamăn de mare.
Erau atât de minunaţi fraţii din Corint, din Galatia, din Efes, din Filipi, din Tesalonic; vestea despre credinţa lor se răspândise pretutindeni (I Tes. 1, 18).
Dar, fără Timotei, fără Gaiu, fără Epafrodit, fără Luca, fără Tit, fără toţi vitejii Domnului, care erau în fruntea lor, aceştia n-ar fi ajuns niciodată aşa, precum nici aceşti viteji, fără Sfântul Apostol Pavel şi fără ceilalţi aleşi ai Domnului, nici n-ar fi fost poate.
Iată, ţinuturi întregi s-au păstrat în credinţă şi popoare întregi au ajuns biruitoare numai datorită unui singur viteaz (sau a mai multora) care în ceasul cel greu a stat sau a luptat în fruntea lor, conducându-i la biruinţă.
Iată câtă rugăciune trebuie să facem pentru vitejii din fruntea Oastea Domnului, pentru toţi.
Slavă veşnică Ţie, Doamne, Care, în vremurile de grea cumpănă, ai ridicat şi în fruntea poporului nostru bărbaţi viteji, oameni plini de credinţă în Tine şi plini de dragoste faţă de popor, care au muncit şi care au luptat până la sfârşit, spre mântuirea noastră şi spre slava Ta.
Te rugăm, Doamne, să-i binecuvântezi şi să-i păstrezi totdeauna puternici pe acei viteji ai Tăi cărora le-ai încredinţat îndrumarea spre mântuire a poporului Tău.
Măreşte numărul şi puterea lor şi nu-i lăsa doborâţi niciodată. Şi nu lăsa, Doamne, niciodată nici un popor fără astfel de viteji ai Tăi, pentru ca toţi să ajungă la mântuirea Ta. Amin.
Hristos – Pâinea noastră zilnică / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2001
