Cântarea Deborei – Judecători 5, 10
Binefacerile Domnului faţă de fiecare dintre noi sunt atât de multe, atât de felurite şi atât de neîntrerupte, încât în orice loc, în orice vreme şi în orice stare suntem datori să-I înălţăm lui Dumnezeu cântările laudelor şi ale mulţumirii noastre.
Dacă I-am mulţumi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile (I Tes. 5, 18), aşa cum ni se porunceşte, într-adevăr n-am mai avea timp să ne plângem sau să cârtim pentru nimic.
Dar, chiar şi în vremea când avem pentru ce plânge şi când ni se pare că avem pentru ce cârti, chiar şi atunci înaintea lui Dumnezeu n-ar trebui să îndrăznim aceasta.
Fiindcă nu numai că nu ne foloseşte la nimic bun îndărătnicia cârtitoare, ci, dimpotrivă, ne strică şi mai mult de fiecare dată.
De aceea, în orice vreme, fiecare dintre noi se cuvine să-I înălţăm Domnului laude şi iubire. Nici chiar în cele mai grele stări, când pe buzele noastre nu se pot opri nici o clipă cântările, n-ar trebui să se poată opri nici plângerile.
Oricât de greu ne-ar fi, totuşi nu-i bine să ne plângem. Şi, cu atât mai rău, este să cârtim.
Dumnezeu, Tatăl nostru, ştie de starea în care ne duce sau îngăduie să fim duşi. Şi El Însuşi va avea grijă ca să ne potrivească crucea cu puterea. Astfel ori ne va mări puterea cât greutatea, ori ne va micşora greutatea cât puterea, ca să nu fim nimiciţi.
Numai să avem credinţă în puterea şi în grija Lui.
Să cântăm, ni se porunceşte de o mie de ori în Sfânta Scriptură. Să nu ne plângem, cam tot de atâtea ori.
Dar să ne plângem sau să cârtim, niciodată. Fiindcă să cântăm avem o mie de motive totdeauna. Dar să ne plângem n-avem nici unul.
Când ne vom gândi bine şi când ne vom uita înţelept, vom vedea că aşa este.
Atunci aşa să fie!
Slavă şi cântare veşnică Ţie, Bunul nostru Dumnezeu Care, fiecăruia dintre noi, ne-ai făcut şi ne faci atât de mult bine!
Te rugăm, deschide-ne ochii să vedem acest lucru.
Şi deschide-ne glasul să-Ţi cântăm pentru toate, fiecare dintre noi şi în fiecare zi din zilele noastre.
O, cât de fericită ar fi viaţa noastră, familia noastră şi lumea noastră dacă fiecare am învăţa să cântăm mai mult decât cârtim. Căci cârtirea otrăveşte şi ceea ce este dulce, pe când cântarea îndulceşte şi ceea ce este amar.
Fă-ne, Doamne, pe toţi fii ai cântării, ca să fim cu adevărat pe placul Tău. Amin.
Traian Dorz
