În curtea unei scoli, o fetiță îmbrăcată numai cu o rochiță subțire sta odată singură într’un colţ. Ceilalți copii se jucau și alergau, dar ea nu făcea nici o mișcare. Ochii îi erau umezi şi şiroaie de lacrimi îi curgeau pe față.
De ce plângi fetițo ? O întrebă învățătoarea apropiindu-se de ea.
Cu ochit triști, fetiţa uitându-se la învăţătoare îi spuse:
— Pe mine nu mă mai iubește nimeni!
— Cum ? Tatăl tău nu te iubește întrebă învățătoarea. Fetița dădu din cop şi şopti cu buzele tremurânde:
— Tatăl meu bea…
— Atunci te iubeşte mama ta!
Din nou fetiţa dete din cap şi spuse şi mai cu durere :
— Și mama mea bea — pe mine nu mă mai iubeşte nimeni.
Peste două zile în apa din apropiere fu aflată o fetiță înecată. Era fetița pe care n’o mai iubea nimeni.
Dragii mei, ce fericiți sunteţi voi care aveți părinți credincioşi, dar gândiți-vă că sunt atâţia şi atâția copii al căror părinți ascultă de Satana şi își pierd banii, pâinea şi sănătatea cu băutura şi altele. Nu-i înconjurați pe acei copii. Apropiați-vă cu toată inima de ei şi arătaţi-le, faceți-i să cunoască pe Domnul Iisus. Chemați-i la El. Spuneți-le că chiar dacă nimeni pe lume nu-i va iubi, El totuş îi iubește și vrea să-i facă fericiți. O, de-ar fi, fost cineva să-i spună aceasta și fetiței de mai sus! Dacă nu-i nimeni care să-i iubească pe acei copii sărmani — iubiți-i voi. Şi Domnul Iisus vă va răsplăti.
Veți vedea.
Din ”Familia creștină”, Anul 1. Nr. 1 – Iunie 1941
înscrisă la Trib. Bihor Secția III sub Nr. 1/1941
Revistă de Literatură creştină şi Informaţie
Redacția : Com. Mizieş, Beiuş, jud. Bihor, Director : TRAIAN DORZ
