Isaia 38, 15
Nu există un gând mai binecuvântat, nu există o hotărâre mai înţeleaptă şi nu există o stare mai înaltă şi mai de valoare decât un astfel de gând şi un astfel de om. Gândul de a umbla smerit şi omul care într-adevăr umblă smerit.
Dar gândul acesta i-a venit lui Ezechia, împăratul lui Iuda, numai după ce ajunsese în starea când ochii lui priveau topiţi spre cer… După ce, din groaza morţii strigase în toate felurile spre Dumnezeu. Doamne, sunt în necaz, ajută-mă! Ce să mai spun? El mi-a răspuns şi m-a ascultat. Acum voi umbla smerit până la capătul anilor mei… Doamne, prin îndurarea Ta se bucură omul de viaţă, prin ea am şi eu suflare, căci Tu mă faci sănătos şi îmi dăruieşti viaţa. Iată, chiar suferinţele mele erau spre mântuirea mea… (vers. 14-17).
Aşa vorbeşte un om care, din experienţele prin care a trecut, a ştiut să înveţe ceea ce voia Domnul. Şi a ajuns să dobândească o înţelepciune adevărată care, dacă ar fi folosit-o după cum se hotărâse atunci, i-ar fi fost lui şi urmaşilor lui spre cel mai fericit viitor.
Dar, vai, ce puţini oameni, după ce Domnul îi scapă de la greu, nu uită legămintele lor cu Dumnezeu, făcute în ziua necazului! Când începuse să-i meargă bine din nou, Ezechia se îngâmfă iarăşi… Se împrieteneşte cu străinul şi-şi vinde acestuia inima şi ţara. De aceea, nenorocirile care vor veni ca pedeapsă nu se vor mai abate numai asupra lui, ci până cine ştie peste mai câţi alţii (Isaia 39, 6-7).
Dragă suflete, ia bine seama la aceste lucruri şi învaţă din ele tot ce este spre folosul tău. Şi tot ce ar fi spre fericirea ta.
Umblă smerit şi ascultă smerit de Domnul tău şi de Cuvântul Lui… De fraţii tăi şi de cuvântul mustrării lor, pentru ca Domnul să nu fie silit să te pedepsească. Chiar şi dacă ai ajuns la pedeapsa Domnului, învaţă măcar din aceasta, ca să nu ajungi în pedeapsa din care nu mai poate fi scăpare.
Slavă Ţie, Binecuvântat purtător de grijă pentru mântuirea noastră! Slavă Ţie, Care ne înştiinţezi să umblăm smeriţi! Slavă Ţie, Care ne pedepseşti când uităm poruncile Tale! Slavă Ţie, Care ne izbăveşti când ne căim de răul pe care l-am făcut! Slavă Ţie, Care ne-ai dat fraţi şi Cuvântul pe care, urmându-l, să fim mântuiţi prin smerenie! Amin.
Hristos – Pâinea noastră zilnică / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2001
