Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home VOLUNTAR ȘI VOLUNTARIAT ÎN OASTEA DOMNULUI

VOLUNTAR ȘI VOLUNTARIAT ÎN OASTEA DOMNULUI

VOLUNTAR ȘI VOLUNTARIAT ÎN OASTEA DOMNULUI

Când vorbeşte despre voluntariatul Oastei Domnului, Părintele Iosif Trifa spune că – sub inspiraţie de la Domnul, de Sus – „a chemat sub steagul Domnului pe toţi cei care, de bunăvoie, s-au hotărât să intre într-un război duhovnicesc” (Ce este Oastea Domnului, Ed. O.D., Sibiu, 2003, pg. 248). Şi continuă, spunând: „Creaţia Oastei Domnului a fost de la început un voluntariat, cu luptători voluntari. (…) Şi aceasta trebuie să rămână Oastea Domnului: un voluntariat duhovnicesc, care lucrează şi activează în cadrul învăţăturilor din Biblie şi Biserică” (Ibidem). Aşadar, voluntariat cu luptători voluntari în cadrul învăţăturilor din Biblie şi Biserică!

Se ştie că voluntarii care vor să meargă la armată intră în aceleaşi drepturi şi obligaţii pe care le au cei care sunt chemaţi sub arme la porunca stăpânirii. Voluntarul intrat în Oastea Domnului se supune regulilor existente în interiorul Frăţietăţii. Iar regulile acestea au fost clar stabilite în cartea mai sus citată şi subliniate încă o dată în Moţiunea din 12 Septembrie 1937. În acest document, Părintele Iosif, împreună cu cei peste cinci sute de fraţi,face o impresionantă legătură între drepturile şi, mai ales, obligaţiile voluntarilor ca membri ai Mişcării faţă de mişcarea însăşi şi libertatea acestora camembri ai Bisericii faţă de Biserică. Această clarificare a fost necesar a se face din cauza faptului că Oastei i s-au făcut statute care îngrădeau libertatea acesteia ca fiică a Bisericii. Răul pe care îl aveau a face statutele a fost explicat de către Părintele Iosif în trei cuvântări ale sale ţinute în 12 septembrie 1937, precum şi în cadrul Moţiunii însăşi.

În primul său cuvânt, Părintele Iosif a arătat că statutele „sting tocmai ceea ce este fiinţa, viaţa şi biruinţa acestei Mişcări: voluntariatul ei, duhul ei, spiritualitatea ei” (în Traian Dorz, Zile şi adevăruri istorice, Ed. O.D., Sibiu, 2004, pg. 44). Iar în cadrul Moţiunii cu toţii au semnat şi au spus: „Fără voluntariat, Oastea Domnului nu poate trăi. (…) Or, statutele care s-au făcut pentru această Lucrare nimicesc, ating şi sting tocmai acest voluntariat” (Ibidem, pg. 47). Pentru a salva voluntariatul Oastei Domnului, cei cinci sute de fraţi au cerut reglementarea juridică a Oastei: „Cum credem noi că se poate asigura voluntariatul Oastei? Canonic şi dogmatic, Oastea să nu aibă alte învăţături decât cele ale Bisericii. Dar conducerea administrativă să fie de sine stătătoare. Să se creeze pentru aceasta un statut-tip juridic care să nu se ocupe de partea spirituală a Oastei, să nu facă haină duhului, ci doar să reglementeze juridiceşte Oastea” (idem, pg. 48-49).

Din ultimul citat, care mi se pare esenţial pentru problema pusă în discuţie, se desprind două laturi ale asigurării voluntariatului Oastei: (1) Oastea să nu aibă alte învăţături decât cele ale Bisericii; şi (2) conducerea administrativă a Oastei să fie de sine stătătoare. Oastea Domnului cu centrul la Sibiu a vegheat şi veghează – prin cărţile pe care le editează şi prin publicaţiile sale periodice, precum şi prin acţiunile sale – ca învăţătura ei să fie aceea a Bisericii. Şi este!… De asemenea, conducerea administrativă a ei este de sine stătătoare. Libertatea conducerii administrative a Lucrării este evidentă în toate acţiunile ei. Biserica nu numai că nu împiedică activitatea administrativă a Oastei, ci, dimpotrivă, o încurajează, inclusiv prin binecuvântările ce le acordă publicaţiilor sale. Statutul Oastei Domnului – statut-tip juridic, după cum a fost el denumit în Moţiune – reglementează juridiceşte Oastea, o ajută în demersurile ei faţă de conducerea statului şi a Bisericii.

Voluntarul din Oaste, ca persoană, are toate porţile larg deschise pentru a lucra în ogorul Domnului sub călăuzirea Duhului Sfânt, fără a avea însă alte învăţături decât cele ale Bisericii. Voluntariatul Oastei Domnului, atât în latura ei canonică şi dogmatică, cât şi în latura ei administrativă, ca stare şi ca relaţie a ei cu alte entităţi, funcţionează, de asemenea, prin viabilitatea acestor două condiţii. Iată cum este asigurat voluntariatul Oastei Domnului.

Aurel MATEI

din săptămânalul duhovnicesc ”Iisus Biruitorul”

Anul XXX, nr. 40 (1225) 30 SEPT. – 6 OCT. 2019

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *