1. După fiecare vorbă bună, îngenunchează cu dorinţa să o împlineşti.
După fiecare vorbă slabă, îngenunchează cu pocăinţă, să te îndrepţi.
După fiecare despărţire de fraţi, îngenunchează pentru statornicia lor.
După fiecare despărţire de vrăjmaşi, îngenunchează pentru mântuirea acestora.
2. Când umbli înaintea lui Dumnezeu în genunchi, poţi umbla înaintea oamenilor în picioare.
Şi când vorbeşti cu Domnul smerit, poţi vorbi cu satana demn.
3. Nu uita rugăciunea la orice despărţire de cei iubiţi.
Cât de grăbită ar fi plecarea ta,
cât de aproape ar fi drumul tău,
cât de mulţi ar fi oamenii care se uită la tine,
– nu uita, nu neglija şi nu te ruşina să te rogi.
Un vechi proverb spune aşa: Când mergi la război, fă o rugăciune. Când mergi într-o călătorie, fă două rugăciuni. Când mergi să-ţi cauţi soţie, fă trei rugăciuni.
Fiindcă oriunde mergi există primejdii.
4. Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu ne porunceşte tuturor: „Rugaţi-vă neîncetat”, – fiindcă în orice vreme poate să vină un cutremur, în orice loc poţi fi primejduit şi în orice stare ai nevoie de ocrotirea lui Dumnezeu.
Deci nu uita de rugăciune în orice vreme, în orice loc şi în orice stare ai fi.
5. Binecuvântată este vremea întotdeauna când fra-ţii stau şi împreună şi în acelaşi loc. Şi numai acea vre¬me şi acea stare este cu adevărat binecuvântată.
Pentru că de atâtea ori fraţii sunt în acelaşi loc, dar nu sunt împreună.
Sunt în aceeaşi casă, dar nu sunt uniţi.
Sunt în aceeaşi lucrare, dar nu sunt una.
Sunt în acelaşi nume, dar nu sunt la fel.
6. O, ce tristă este starea „în acelaşi loc” a acelora care nu sunt „împreună”!
A acelora care cu trupul sunt lângă fraţi, dar cu sufletul sunt departe de ei.
Cu numele sunt ca ei, dar cu credinţa, cu purtarea, cu vorbele lor – ei sunt tocmai împotriva fraţilor.
În locul acela, Duhul Sfânt este întotdeauna întristat,
focul Lui este stins,
binecuvântarea Lui, pierdută
şi roadele Lui, nimicite…
Doamne Dumnezeul nostru, nu ne lăsa să rămânem aşa.
7. Dar unde, prin harul lui Dumnezeu şi prin luptele sufletelor adunării, fraţii ajung o inimă şi un gând, acolo nu numai că nimic nu împiedică venirea şi rămânerea Duhului Sfânt, – dar toate o cheamă.
Acolo, pe Duhul Sfânt Îl cheamă rugăciunea lor în acelaşi glas.
Şi ochii înlăcrimaţi ai tuturor.
Şi mâinile lor împreunate.
Şi dragostea lor arzând la fel.
8. Fraţilor şi surorilor, când vă adunaţi în acelaşi loc, faceţi totul ca să fiţi împreună.
Faceţi totul ca să fiţi împreună o inimă şi un gând, o învăţătură şi o credinţă, o vorbire şi o umblare.
Faceţi fiecare totul ca să fiţi ca fraţii atât trupeşte, cât şi sufleteşte.
Învoiţi-vă între voi, cei care simţiţi cu Domnul şi vă doare pentru Lucrarea Lui, – şi luaţi cu hotărâre zile de jertfă împreună
şi ceasuri de rugăciune împreună.
Iar în zilele hotărâte pentru jertfă, fiţi una în post.
În ceasurile hotărâte pentru rugăciune, fiţi una în rugăciune.
Atunci toate cererile vor fi împlinite, după făgăduinţele Domnului.
9. Oriunde aţi fi în ziua postului şi a rugăciunii, fiţi într-un gând şi cu ceilalţi care sunt în post.
Oriunde aţi fi în ceasul rânduit pentru rugăciune, fiţi într-un duh cu ceilalţi care se roagă.
Şi faceţi postul nu cu greutate, ci cu bucurie.
Şi faceţi rugăciunea nu rece, ci fierbinte.
Şi stăruiţi în aceasta nu doar până la o vreme, ci până la o biruinţă.
Şi veţi vedea cu bucurie cum Dumnezeu vă va răspunde.
10. Nu mai lăsaţi ca un duh străin să-şi facă lucrarea lui nimicitoare între voi, fiindcă orice rău îngăduit undeva aduce nimicirea în urma lui.
Luaţi seama la cei care l-au îngăduit, în ce ruină şi pierzare au ajuns.
Dacă vreţi ca Domnul să vă ajute, ajutaţi-vă mai întâi voi înşivă, – cât puteţi.
11. Marile lucrări ale Adevăratului Dumnezeu sunt totdeauna cutremurătoare, înalte, strălucite şi puternice.
Ele sunt însoţite totdeauna de o mare încredinţare că sunt ale lui Dumnezeu.
Toţi cei care le văd sau le aud ştiu, fără nici o îndoială, că numai puterea lui Dumnezeu este în stare să le facă.
Şi de aceea, când vine îndată cuvântul care lămureşte minunea, – acest cuvânt este crezut, este ascultat şi este urmat de o mare mulţime de inimi care au fost martore ale minunii.
Aceasta este dovada dată de prezenţa lui Dumnezeu, de prezenţa între noi a Duhului Sfânt.
12. Înainte de venirea Mântuitorului Hristos, când era lucrarea Tatălui, atunci satan s-a opus el însuşi acestei lucrări, uneltind direct contra lui Dumnezeu.
13. La venirea Domnului Hristos, când începea lucrarea Fiului, – s-a ridicat Antihristul, care a scornit tot felul de contrafaceri ale Învăţăturii şi ale Duhului lui Iisus.
14. Iar la pogorârea Duhului Sfânt, când începea ultima lucrare a Ultimei Persoane a Sfintei Treimi, – satana a trimis şi le trimite împotriva Duhului Sfânt pe toate duhurile lui mincinoase, insinuante şi josnice,
care să imite şi să degradeze lucrarea înaltă şi sfân¬tă a Duhului lui Dumnezeu.
De aceea sunt atâtea imitaţii înşelătoare ale atâtor duhuri, toate prefăcându-se a fi Duhul Sfânt. Vai de cei ce se lasă amăgiţi!
15. Oriunde este o lucrare a Duhului Sfânt, acolo es¬te puternic simţită prezenţa lui Hristos, cum simţi căl-dura lângă o sobă aprinsă.
Cum simţi mireasma într-un strat de crini.
Cum simţi mierea într-o dulceaţă.
Când este Duhul Sfânt într-o rugăciune, atunci simţi acolo un cutremur de inimă, o putere în suflet, o revărsare în lacrimi, o primăvară în toată fiinţa şi adunarea.
Aceasta este dovada Duhului Sfânt. Unde nu este această dovadă – nu este Duhul Sfânt.
16. Când este Duhul Sfânt într-o vorbire, atunci un cutremur ceresc înfioară totul,
o lumină cerească descoperă tainele inimilor,
o putere cerească împinge la pocăinţă şi atrage la legământ
şi un fior ceresc îi cuprinde şi îi înalţă pe toţi ca într-un car de foc în care zbori împreună cu Dumnezeu.
Şi după acest vuiet de vânt ceresc, simţi cum o lumină dumnezeiască s-a coborât şi s-a aşezat şi peste tine, transformându-te în altceva, mai înalt, mai curat, mai sfânt de cum fuseseşi până la ea.
17. Unde s-a făcut o lucrare adevărată a Duhului Sfânt, ea aşa s-a făcut. Aşa se face. Şi aşa va fi până în totdeauna.
Fiindcă Dumnezeu este Acelaşi Ieri, Azi şi în Veci.
Şi fiindcă El este totdeauna Sus – şi nu jos.
Sus pe Sinai, Sus pe Tabor, Sus pe Golgota,
Sus în Ierusalim, Sus în Ceruri.
18. Lucrările Duhului Sfânt sunt felurite.
Darurile Duhului Sfânt sunt felurite.
Roadele Duhului Sfânt sunt felurite.
Dar lucrările Lui felurite sunt de o adâncă armonie toate între ele, cum sunt un câmp de flori de toate mărimile şi culorile una între ele.
19. Darurile Duhului Sfânt se completează între ele într-o desăvârşită unitate ca instrumentele într-o orchestră, ca spiţele într-o roată, ca ramurile într-un pom.
Iar roadele Duhului Sfânt se înfrumuseţează şi se completează unele pe altele, îmbinându-şi miresmele, gusturile şi conţinutul lor dulce
potrivit cu trebuinţele cereşti ale fiecărui suflet şi ale întregii Biserici.
Până la statura plinătăţii lui Hristos (Ef 4, 13).
20. Când într-un suflet se face naşterea din nou şi acela se umple de Duhul Sfânt, care roadă a Duhului şi care virtute creştină se vede mai întâi în viaţa lui?
Toate se văd deodată, ca atunci când o roată porneşte la drum: nu ştii care spiţă din ea se mişcă prima!
Toate deodată!
Aşa este şi în viaţa unui om născut din nou, cu lucrările, roadele şi virtuţile Duhului Sfânt.
Atunci tot ce-i dă Duhul Sfânt este plin de putere, de dulceaţă, de frumuseţe.
Fie că e vorba de rugăciune, fie de vorbire, fie de binefacerile lui felurite în mijlocul celorlalţi oameni.
Doamne, Duhule Sfinte, fă-Ţi roadele Tale frumoase şi pline în viaţa noastră a tuturor.
Amin.
Alergarea Stăruitoare / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2007