Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Vrei să ajungi la bucuria şi pacea Împărăţiei lui Dumnezeu?

Vrei să ajungi la bucuria şi pacea Împărăţiei lui Dumnezeu?

Vrei să ajungi la bucuria şi pacea Împărăţiei lui Dumnezeu?

Dragă suflete, dacă ai fost cu Domnul pe Tabor, dacă acolo îţi aduci aminte că ai trăit clipe măreţe, crede-mă, faci o mare greşeală, trăind în regretul clipelor, când tocmai încercarea prin care Dumnezeu te-a rânduit să treci, a fost poarta şi calea (Mt 7, 14) prin care trebuia să treci la veşnicia slavei. Acolo ai gustat ceea ce ţi s-a făgăduit că vei avea dacă… vei suferi cu adevărat împreună cu El… (Rom 8, 17)

Dar, noaptea Patimilor sperie grozav carnea şi sângele. Este un ciocan care sfarmă chiar şi hotărârile cele mai straşnice; o înfricoşare care ucide chiar şi cele mai îndrăzneţe vitejii. Câţi din cei care au spus: „Pentru Tine merg şi la moarte“, au rupt-o la fugă, atunci când au văzut că ar putea să se întâmple chiar aşa. Aşa se face că lângă Cruce nu mai sunt trei ca pe Tabor, ci numai unul.

Cititorule credincios! Eşti tu cel de lângă cruce sau ai fugit în clipa când ai văzut lanţuri, suliţe şi săgeţi?

Calea crucii şi lucrarea Crucii nu pot fi înţelese de omul firesc. Ea este o taină pe care numai credinţa o întrezăreşte.

Ghetsimanii este o încercare grea. Aici nu mai este strălucire şi fericire ca pe Tabor, ci întuneric, lacrimi şi sudori de sânge, dovezile cele mai tari pentru adeverirea unui chin ca de moarte.

Dar, cititorule iubit, dacă vrei să ajungi la bucuria şi pacea Împărăţiei lui Dumnezeu, nu poţi ocoli nici Ghetsimanii, nici Golgota. Trebuie să treci pe acolo. Dacă vrei să-L urmezi pe Mântuitorul, vei avea bucurii fără seamăn, pe care nu le pot avea niciodată cei din lume. Dar, crede-mă, dacă intri în slujba Lui şi eşti credincios, nu vei fi scutit de încercări şi dureri. El Însuşi ne-a spus: „În lume veţi avea necazuri, dar îndrăzniţi, căci Eu am biruit lumea“ (In 16, 33).

Da! Îndrăzniţi! Înainte! Slava veşnică este partea tuturor celor care au luptat, au suferit şi au biruit în El şi cu El.

O, Doamne Iisuse, ne-ai făcut o mare cinste, nouă nemernicilor, chemându-ne să Te urmăm! Îţi mulţumim pentru aceasta. Tu ai dat şi dai odihnă inimilor noastre obosite. Ne-ai dat pacea şi ne-ai arătat că jugul Tău este bun şi sarcina Ta, uşoară. De bucurii nespuse ne-ai făcut parte. Ne-ai îndulcit inimile cu dragostea sfintelor bucurii de pe Taborul strălucirii şi al slavei. Dar Tu ne-ai arătat,. prin viaţa Ta şi prin Cuvântul Tău, că în lume vom avea necazuri, prigoane, dureri şi multe suferinţe. De aceea, Te rugăm, Doamne, rămâi cu noi întotdeauna şi mai ales în vremea încercărilor ne mângâie prin harul Tău, ca nici unii dintre noi să nu dea înapoi în faţa suferinţelor, ci să mergem pe urmele Tale până la sfârşit, suferind, luptând şi biruind, ca să putem trece apoi la Tine, unde este Patria bucuriilor veşnice.

Din noaptea deznădejdii – în dimineaţa bucuriei. „Tot aşa şi voi: acum sunteţi plini de întristare; dar Eu vă voi vedea iarăşi, inima vi se va bucura şi nimeni nu vă va răpi bucuria voastră“ (In 16, 22).

Grele şi triste zile au trăit ucenicii în timpul Patimilor Mântuitorului. Trei zile, cât veacul de lungi – pentru inimile lor îndurerate – au fost petrecute în cea mai amară noapte de îndoieli, deznădejde şi tristeţe. Ca nişte lumini stinse, stăteau fără nici un rost… Soarele nu mai era pentru ei şi nici o stea de nădejde nu mai licărea în noaptea întristării lor… Toate bucuriile şi fericirea trecutului sunt un vis plăcut care s-a topit în prezentul plin de jale, frică şi nelinişte. Viitorul? Nici unul! Ci doar întunericul ce-i învăluie şi-i umple de groază şi nesiguranţă.

Deodată, în mijlocul acestui întuneric sufletesc, apare o Lumină: Domnul Iisus, Mântuitorul lor scump, şi le spune cu gingăşie şi dragoste: „Pace vouă!…“

Îşi poate închipui oricine bucuria naufragiaţilor bătuţi de furtuna îndoielilor şi a durerii, când portul bucuriei şi al păcii le apare în faţă! Nici nu le venea să creadă! E vis sau aievea? Nu cumva este o nălucire? O înşelare? O amăgire? Nu! nu! Este El! Făptura Lui, care-i umple de pace şi bucurie. Iată, în mâinile şi picioarele Lui, semnele cuielor care L-au ţintuit pe cruce. El este! A fost mort, dar a înviat! Nu ne-a spus-o El de-atâtea ori? Şi noi n-am fost în stare să credem!… Acum, E1 a biruit moartea şi este viu. Viu, în vecii vecilor. Înţelegem acum că El va rămâne cu noi… „Şi ucenicii s-au bucurat când au văzut pe Domnul“ (In 20, 20). De-acum nimeni şi nimic nu le va mai răpi această bucurie şi pace.

Gânduri creştine / Ioan Marini – Sibiu: Oastea Domnului, 2003

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *