Este cunoscut faptul că sfinţii Bisericii sunt numiţi Părinţii noştri. Ne este bine cunoscută, de pildă, formula liturgică: „Pentru rugăciunile sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-ne pe noi”. Şi iarăşi: „Sfinte Preacuvioase Părinte Dimitrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi”. Şi exemplele pot continua.
Nu de mult timp, într-o discuţie, cineva spunea că noi nu avem decât un singur Părinte. „Bine, frate, i-am răspuns, dar ceilalţi sfinţi ai Bisericii ce sunt pentru noi?” Iar el mi-a răspuns: „Ceilalţi sfinţi ai Bisericii sunt învăţătorii noştri”. Apoi mi-a reprodus cuvântul Sfântului Apostol Pavel care ne este aşa de cunoscut: „Chiar de aţi avea zeci de mii de învăţători, totuşi nu aveţi mulţi părinţi, pentru că eu v-am născut prin Evanghelie în Iisus Hristos” (I Cor 4, 15). Fără îndoială, acest text este un puternic argument pentru cultul Părintelui duhovnicesc, care, într-un anume fel, este unul singur. Dar dacă facem o diferenţă de esenţă între Părintele duhovnicesc şi Părinţii duhovniceşti, atunci se alterează şi se deformează înţelegerea noastră, care nu poate fi decât una sobornicească.
Pentru a lămuri această dilemă, să pornim de la o întrebare elementară: Cine sunt cei „zeci de mii de învăţători” despre care ne vorbeşte Sfântul Apostol Pavel? În această expresie se poate identifica o ironie destul de usturătoare. Sfântul Ioan Gură de Aur şi de această dată ne dă o tâlcuire foarte preţioasă pe care ar trebui să o cunoaştem, ori de câte ori facem apel la acest text paulin. Iată tâlcuirea lui: „(Corintenii) se împărţeau între mai multe căpetenii. De asta şi spune Pavel: «Dar spun asta că fiecare dintre voi zice: Eu sunt al lui Pavel, iar el al lui Apolo, iar el al lui Chefa». Pavel grăia aşa nu pentru că se împărţiseră corintenii între Pavel, Chefa şi Apolo; prin aceste nume, Pavel voia să ascundă pe adevăraţii dezbinători din Corint, pentru ca nu cumva vădindu-i, să-i îndărătnicească şi mai mult şi să-i facă şi mai fără de ruşine. Că nu se împărţise corintenii între Pavel, Chefa şi Apolo, ci între alţii…” (Sf. Ioan Gură de Aur, Despre schimbarea numelor…, Despre tăria credinţei, Despre propovăduirea Evangheliei, EIBMBOR, Bucureşti, 2006, pp. 73-74). Din aceste cuvinte ale Sf. Ioan Gură de Aur se impune o concluzie-cheie pentru tema noastră şi anume: Zecile de mii de învăţători despre care ne vorbeşte Sfântul Pavel nu sunt Apostolii, nici Învăţătorii Bisericii, ci sunt ereticii şi dezbinătorii.
Când vorbeşte despre adevăraţii Apostoli şi despre Învăţătorii Bisericii, Sfântul Pavel cheamă la ascultare şi la evlavie faţă de ei. El nu-i ţine pe fiii lui în jurul său în chip sectar. Sfântul Ap. Pavel nu spune nicăieri că creştinii convertiţi de el sunt datori cu evlavia numai faţă de el. Este fundamental în acest sens textul din Efeseni în care marele Apostol spune că creştinii sunt întemeiaţi „pe temelia Prorocilor şi a Apostolilor, piatra din capul unghiului fiind Iisus Hristos” (Ef 2, 20). Aşadar, ei sunt întemeiaţi nu numai pe temelia unui Apostol, ci pe temelia tuturor Apostolilor. Este mult-grăitoare această imagine, deoarece Sfântul Apostol Pavel prin ea transmite o înţelegere dogmatică de mare însemnătate. Prin cultul Părinţilor Bisericii nu este ştirbită nici măcar adorarea care se cuvine numai lui Iisus Hristos, cu atât mai mult prin aceasta nu este ştirbit întru nimic cultul Părintelui duhovnicesc.
Desigur, faţă de învăţătoarea mea care m-a introdus în cultura universală şi mi-a pus pentru prima dată stiloul în mână învăţându-mă să scriu, voi avea o recunoştinţă unică pe care nu o pot împărţi cu nimeni, dar adevărata învăţătoare nu numai că nu se va întrista dacă voi arăta interes faţă de membrii Academiei Române, numindu-i şi pe aceştia învăţători şi dascăli. Chiar dacă în ceea ce priveşte osteneala, învăţătoarea mea este la nivelul celor din Academie, ea va fi bucuroasă dacă eu, elevul ei, voi avea orientare academică. Se înţelege că aici nu vorbim de şcoala primară şi Academie în sens lumesc, ci am construit o paralelă pentru a face mai uşor de primit şi de înţeles cele de mai sus.
Preot Petru RONCEA
