„Şi iarăşi a intrat în sinagogă.” (Marcu 3, 1)
Când suntem în biserica şi în adunarea Domnului Dumnezeu, noi stăm în faţa Lui şi în Casa Lui, unde auzim Cuvântul Lui cel Sfânt. Oare cum te întorci tu de acolo? Tot aşa gol şi fără folos, cum te-ai şi dus de ani şi ani – sau vii plin de Cuvântul şi de Duhul Domnului?
Priveşti tu oare la Crucea lui Iisus şi la Jertfa Lui, la slujba şi la altarul Lui cu uşurătate, cu obişnuinţă şi cu neascultare sau, şi mai rău: cu râs, cu critică, cu necredinţă, cu batjocură şi cu răceală? Te întorci tu de acolo mai rău, mai păcătos şi mai vinovat de cum te-ai dus – sau mai bun?
Priveşti tu în Casa Domnului cu cutremur la Hristos şi cu lacrimi, cu pocăinţă, cu smerenie, cu recunoştinţă, ca să te întorci fericit din faţa Lui – ori cum priveşti la El? Cum priveşti acolo la fraţii tăi, la semenii tăi, la mai-marii poporului tău? (Fapte 23, 5; 2 Petru 2, 10-11; Iuda 8). O, ce mare însemnătate au aceste întrebări pentru sufletul tău, dar şi mai mare au răspunsurile tale la ele!
Ştii oare tu că, mergând în faţa Domnului, eşti dator să ierţi toate păcatele tuturor semenilor tăi, să te rogi pentru toţi şi să-i priveşti pe toţi mai presus ca pe tine însuţi (Mat. 6, 14-15; Luca 6, 27-28; Rom. 12, 10; Filip. 2, 3). Numai aşa vei avea un folos mântuitor de tot ce auzi şi tot ce vezi stând acolo în faţa şi în Casa Domnului!
Îngenunchează şi tu acum înaintea altarului, cu evlavie, şi te roagă fierbinte pentru pacea lumii întregi, pentru bunăstarea tuturor oamenilor, pentru mântuirea tuturor vrăjmaşilor tăi, pentru fericirea tuturor celor dragi ţie, cu dragoste pentru toţi, chiar pentru toţi semenii tăi şi pentru tot ce-ţi porunceşte Sfântul Cuvânt al Domnului şi sfântul cuget al tău, – fiindcă numai aşa te vei întoarce fericit de acolo!
În ce fel mergem noi – dacă mai mergem – în lăcaşul Domnului cel sfânt? Ce privim acolo şi cum privim? Privim noi oare feţele şi trupurile oamenilor sau îmbrăcămintea lor, sau păcatele lor, ca să-i judecăm?
– Sau privim la păcatele noastre, ca să ne judecăm numai pe noi înşine şi să ne smerim Domnului? (Luca 18, 10-14).
Dacă vom privi la alţii, ca fariseul, vom fi judecaţi, dar privind ca vameşul, vom fi mântuiţi. Judecând pe alţii – oricine ar fi ei – ne vom întoarce osândiţi noi înşine, – dar judecându-ne numai pe noi înşine, ne vom întoarce întotdeauna binecuvântaţi.
Petrecerea cu Hristos este totdeauna fericită, plină de bucurie şi aducătoare de mari binecuvântări cereşti pentru orice suflet credincios. Orice clipe petrecute cu Domnul, în orice vreme şi în orice loc, aduc cu ele un mare şi binecuvântat folos sufletului credincios.
Traian Dorz
din volumul „Garanţia veşnică”
Despre anunțul planului de citire al Bibliei în anul 2023:
