Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Ziua de naștere – prilej de vestire a Evangheliei

Ziua de naștere – prilej de vestire a Evangheliei

Ziua de naștere – prilej de vestire a Evangheliei

Reguli despre petreceri

Un ostaş al Domnului nu se duce la petreceri, jocuri şi baluri, pentru că aşa cum se fac petrecerile în ziua de azi (cu beţii şi jocuri nebune), sunt aproape cu totul atrase de diavolul în slujba lui. Sunt destule alte societăţi care se întrec în a face jocuri şi baluri pe seama membrilor lor (după o astfel de petrecere am văzut, astă-vară, mame culegându-şi fiii – membri ai societăţii – de prin cele cârciumi şi şanţuri).

Societatea noastră nu se ocupă cu „aranjări de petreceri şi baluri“. Petrecerea noastră e să ne întâlnim mereu în Domnul: să ne petrecem citind în Scripturi, în cărţi şi gazete bune, să cântăm cântări duhovniceşti, ascultând pe Apostolul Pavel care zice: „Nu vă îmbătaţi de vin întru care este desfrânare, ci vă umpleţi de Duh Sfânt, vorbind între voi în psalmi, în laude şi în cântări duhovniceşti“ (Efeseni 5, 18–19).

Veniturile „curate“, despre care se vorbeşte că le au petrecerile, sunt apoape toate ale diavolului.

Un ostaş al Domnului va merge numai la petreceri din care lipseşte băutura şi jocul (concerte, teatre frumoase). Asemenea şi la ospeţe, un ostaş al Domnului va lua parte numai până când ţine partea în care nu s-a amestecat diavolul.

Un ostaş al Domnului nu va merge prin şezătorile, clăcile şi strânsurile ce se fac mai ales iarna, pe la cârciumi, sau pe la casele oamenilor. Nu va merge, pentru că şi pe acestea le-a atras diavolul în slujba lui. Şezătorile de azi sunt pline de alcool, de vorbe murdare şi jocuri, după care Satana seceră roadă bogată.

Peste tot, un ostaş al Domnului se va păzi de orice strânsură în care stăpâneşte „duhul acestei lumi“. Căci „oricine vrea să fie prieten «lumii», vrăjmaş lui Dumnezeu se face“ (Iacov 4, 4).

Peste tot, în privinţa întrebării: Unde poate merge un ostaş al Domnului? – recomand următoarea regulă:

De câte ori un ostaş e nedumerit asupra acestei întrebări, să se întrebe: Oare merge şi Domnul cu mine la cârciumă? Nu! Atunci nu merg nici eu! Oare stă Domnul cu mine acolo unde se spun vorbe urâte şi murdare? Nu! Atunci nu stau nici eu! Un ostaş al Domnului poate merge numai acolo, unde merge şi Domnul cu el.

Aici voi spune o istorioară:

Odată, un mire a chemat la ospăţ pe un prieten de-al lui.

– Te ascult, dragă prietene, – a zis chematul – dar numai cu condiţia dacă laşi să aduc cu mine şi pe un alt prieten al meu.

– Cu tot dragul! – a răspuns mirele. În vremea ospăţului, după ce s-a terminat slujba cununiei şi masa, (adică înainte de a începe îmbătările şi vorbele uşoare), chematul s-a ridicat să plece.

– Cum se poate să pleci aşa curând? – a întrebat mirele.

– Nu pot să rămân mai departe! – a răspuns cel chemat. Prietenul de care ţi-am spus, când m-ai invitat, este Domnul Iisus, şi acest Prieten nu vrea să rămână mai departe, iar eu ascult de El, mă ţin de El şi mă duc cu El!…

sursa: Ce este Oastea Domnului, de Părintele Iosif Trifa

Aniversările şi zilele onomastice

Sărbătorirea zilei de naştere sau a zilei numelui este un obicei străvechi, iar fraţii şi surorile din Oastea Domnului l au preluat, punându-l de fiecare dată în slujba Domnului. O astfel de adunare, anunţată din timp de către fratele sau sora care vrea să-şi sărbătorească astfel numele ori data naşterii, are loc la casa fratelui sau a surorii respective.

Şi din acest praznic se va căuta să se facă un prilej de vestire a Evangheliei, de chemare la mântuire pentru cei nehotărâţi şi de creştere şi zidire sufletească a celor care sunt predaţi Domnului. Orice sărbătoare a noastră, noi căutăm să o transformăm într-o sărbătoare a Domnului şi a fraţilor, drept mulţumire pentru tot ajutorul şi binefacerile Lui faţă de noi.

Adunarea va avea un început, un cuprins şi o încheiere, cam tot în felul unei adunări de evanghelizare, doar cu nişte frumoase şi plăcute referiri la însemnătatea numelui şi a zilei de naştere, atât trupească, cât şi sufletească, a fiecăruia dintre noi, dar mai ales a celui sărbătorit.

Încheierea va avea loc tot aşa cum, în mod obişnuit, sunt încheiate toate adunările noastre duhovniceşti.

La sfârşit, fraţii şi surorile sunt serviţi, de obicei, cu o mică gustare sau cu fructe.

Şi cu acest prilej se obişnuieşte să se trimită o parte din daruri celor săraci şi lipsiţi.

Un suflet bun să ai

Un suflet bun să ai
şi-un gând frumos,
în fapte şi în grai,
pentru Hristos,
cu dragoste şi-avânt,
spre tot ce-i drept şi sfânt,
aşa-ţi dorim, aşa,
de ziua ta!
 
Să fii, în tot ce spui,
cinstit şi blând,
să nu fii nimănui
dator nicicând;
să mergi mereu curat,
pe drumu-adevărat,
aşa-ţi dorim, aşa,
de ziua ta!
 
Să fii un vas ales
lui Dumnezeu,
să ai rod bun, cules
din orice greu,
în jurul tău să poţi.
să-i fericeşti pe toţi,
aşa-ţi dorim, aşa,
de ziua ta!
 
Mereu mai plin de-avânt,
mai credincios,
mai bun, mai drept, mai sfânt,
mai ca Hristos,
să-I poţi cu drag vedea,
în ceruri Faţa Sa,
aşa-ţi dorim, aşa,
de ziua ta!
 
TRAIAN DORZ, din ,, Cântarea Anilor ” (1956)
 
sursa: „Dreptarul Învăţăturii Sănătoase” de Traian Dorz 

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *