Galateni 1, 11-19
„Dar vă fac cunoscut, fraţilor, că Evanghelia cea binevestită de mine nu este după om; pentru că nici eu n-am primit-o de la om, nici n-am învăţat-o, ci prin descoperirea lui Iisus Hristos” (versetul 12).
Apostolilor Domnului li s-a cerut totdeauna preţul cel mai cutremurător şi mai greu: jertfa. Preţ pe care nu l-au putut da decât adevăraţii trimişi ai lui Hristos. Descoperirea tainei Evangheliei a fost încredinţată Sfântului Apostol Pavel direct de la Domnul Iisus Hristos. Semnul lui Hristos şi pecetea Duhului Sfânt sunt dovedite nu numai de jertfa trimisului lui Dumnezeu, ci şi de încredinţarea că el vorbeşte despre adevăr. Încredinţarea pe care solia adusă de acesta o dă inimilor celor care îl ascultă, căci „Evanghelia noastră n-a fost la voi numai în cuvânt, ci şi întru putere şi în Duhul Sfânt, şi în deplină încredinţare, precum bine ştiţi ce fel am fost între voi, pentru voi” (I Tesaloniceni 1, 5).
„Şi eu întru slăbiciune şi cu frică şi cu cutremur mare am fost la voi. Iar cuvântul meu şi propovăduirea mea nu stăteau în cuvinte de înduplecare ale înţelepciunii omeneşti, ci în adeverirea Duhului şi a puterii, pentru ca credinţa voastră să nu fie în înţelepciunea oamenilor, ci în puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni 2, 3-5).
Dovadă că Sfântul Apostol Pavel descoperise pe Iisus Hristos sunt roadele puterii Duhului Sfânt prin care trimisul lui Dumnezeu propovăduieşte Evanghelia lui Hristos. Prin mărturisirea cuvântului lui Dumnezeu, aduce puterea care lucrează dinăuntru inimilor spre în afară, răscoleşte conştiinţa, şi nu trupul; face transformarea vieţii, şi nu a îmbrăcămintei. Această lucrare a Duhului Sfânt, prin omul care L-a descoperit pe Mântuitorul Hristos, face să se dezvăluie spre el nu numai dragostea şi recunoştinţa inimilor primitoare, ci şi toată ura celor care aleg să-L respingă pe Dumnezeu. Ce fericiţi suntem şi noi, cei care, prin cuvântul Sfântului Apostol Pavel şi apoi prin cuvântul Părintelui Iosif Trifa, L-am descoperit pe Domnul, căci „…am judecat să nu ştiu între voi altceva decât pe Iisus Hristos şi pe Acesta răstignit” (I Corinteni 2, 2).
Bucuria Tatălui ceresc este să descopere în noi pe Fiul Său. Ce fericire este şi pentru noi să descoperim în cineva pe Hristos! Să descoperim dragostea Lui, răbdarea Lui, blândeţea Lui!… Numai după ce Se descoperă în tine Hristos, atunci poţi să-L vesteşti altora. Vestitorii în care nu se vede Hristos nu fac nici o transformare şi nu încălzesc inimile şi nici nu răscolesc lăuntrul celor care îi ascultă.
Dragă mărturisitorule al lui Hristos, sufletele doresc să-L vadă în tine pe Hristos. Ele nu vin să te asculte pe tine, ci pe Hristos prin tine. Ce bine ar fi ca şi noi să ne însuşim puternic în viaţa noastră pe Domnul nostru Iisus Hristos, cum au făcut-o Sfântul Apostol Pavel şi sfinţii noştri Părinţi ai Oastei Domnului. Ce Evanghelie curată şi lămurită am primit noi de la Domnul nostru Iisus Hristos prin marii şi sfinţii noştri înaintaşi care ne-au vestit nouă cuvântul cel curat şi lămurit al lui Dumnezeu!
Ce frumos şi limpede ne-a lăsat Părintele Iosif cum trebuie să fie un adevărat mărturisitor al lui Dumnezeu, care L-a descoperit pe Hristos şi Jertfa Sa mântuitoare pentru sufletele noastre! Oastea Domnului, prin ostaşii săi născuţi din nou din Duhul Sfânt, are misiunea de a-L mărturisi pe Hristos. De aceea ostaşii trebuie să fie nişte lumini aprinse în Biserică şi în mijlocul oamenilor, aşa cum a profeţit Părintele Iosif. Căci misiunea Oastei Domnului este, prin Duhul Sfânt, descoperirea lui Iisus Hristos, aflarea, trăirea şi vestirea lui Iisus Cel răstignit, trezirea sufletelor din moartea şi din somnul păcatelor şi aducerea lor la o viaţă vie. Această vestire este cea mai vrednică şi mai frumoasă împlinire.
„Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri” (Matei 10, 32). Ce puternici au fost sfinţii noştri înaintaşi! Ei nu s-au clătinat în faţa grelelor încercări. Nici suferinţele pământeşti, nici nedreptăţile omeneşti nu i-au descurajat. Au fost puternici, ca nişte lei, în credinţa lor în Hristos. Şi noi, cei care suntem mărturisitori, născuţi prin ei la o viaţă sfântă în Hristos, să facem dovada că suntem pui de lei, aşa cum fratele Traian ne încuraja şi ne povăţuia să fim curajoşi şi puternici în mărturisirea lui Hristos. Nimeni şi nimic să nu poată să ne oprească din râvna şi zelul nostru de a-L mărturisi pe Hristos. Mărturisitorii lui Hristos au linişte şi pace sufletească lăuntrică şi au nădejdea mântuirii şi întâlnirii în veşnicie atât cu Cel pe Care L-au mărturisit, cât şi cu sfinţii noştri înaintaşi. Amin!
Slăvit să fie Domnul!
Pr. Ionel MARIN
