Oastea Domnului

„Dacă ar merge la ei cineva din morți…” (Luca 16, 19-31)

Un bogat nemilostiv cade pradă propriei credințe despre nemurire. Dinaintea sărăciei buboase a lui Lazăr, care zăcea la poarta lui, indiferentismul său îl condamnă la foc veșnic. Doar astăzi credem că indiferentismul nu ucide, credem că el naște toleranță. Sălașul morții, chin veșnic și sete chinuitoare. Mântuitorul nu e prea moale în descrierea vieții întru veșnicie la care se autopropune bogătanul neatent. De partea cealaltă, dincolo de un vad de foc, Lazăr. De secole, povestea lor marchează lumea. De secole, bogații nemilostivi cer mereu să învie cineva din morți ca să-i salveze pe cei din familia lor. Iar când Hristos a Înviat, mereu au pus la îndoială Învierea Sa.

Cei necredincioși cer mereu semne. Ca și cum Biserica ar fi un hipermarket din care să cumperi, cu monedele indiferenței, mediocrității și opulenței zdrăngănitoare, liniștea unei minuni. Nu! Minunile nu vin la comanda indiferentului care, printre altele, își aduce aminte că Dumnezeu este pe undeva, dar pentru că el nu-L vede, Acesta trebuie să-i semnalizeze. Mântuitorul simplifică viața celor plini de sine. Ne spune tuturor că aproapele nostru este parte integrantă a mântuirii. Că El stă în persoana săracului, în mâna sa întinsă ori în cuvintele sale care caută să ne vindece de indiferență. Ecuația mântuirii nu are nicio necunoscută. Dumnezeu mereu ne ține partea; noi, în schimb alegem partea care nu ne mântuiește.

Hristos Domnul, prin Înviere, S-a făcut punte de viață peste hăul morții. Nu este ușor să accepți aceasta, dar fără această credință, focul veșnic ne-ar sufoca existența. Numai în Hristos rana de iad nu ne atinge, numai cu El indiferentismul nu ne sufocă. În ultima vreme bogați nemilostivi privesc de sus la Lazării din stradă. Unii se ascund sub funcții, alții în faldurile averilor sporite peste noapte. Când Părinții Bisericii se întreabă „care bogat se va mântui?ˮ (Sf. Vasile cel Mare), au în vedere să ne lumineze asupra naturii și folosirii bogăției, dovedind că numai acel bogat se va mântui care va putea să facă din averea lui, dar pentru izbăvirea din bube a celui sărman. La vremea de încăpățânare și răutate de acum, Evanghelia e mereu actuală. Ridicat din morți, Hristos vine la frații de peste veacuri ai bogatului nemilostiv, spunându-le ce-i de făcut. Stingând focul ce ne desparte cu adierea dragostei Sale.

Pr. Constantin Necula / Duminici de fiecare zi / Editura Agnos / Sibiu, 2016