9. Iată deci pentru ce este îngăduită lucrarea lui satana:
întâi pentru ca lumea să-L cunoască pe Hristos
și apoi să cunoască lucrarea lui Dumnezeu Tatăl.
Fără patimile Domnului,
puse la cale de către stăpânitorul lumii de acum şi stăpânitorii lumii de atunci,
Domnul nu ar fi putut arăta lumii în cel mai înalt fel dragostea Lui pentru Tatăl
şi cât de mult S-a supus şi S-a făcut El ascultător de voia Tatălui.
10. Satana n-a vrut ca Jertfa şi Crucea Domnului nostru Iisus Hristos să devină semnul luminos şi slăvit al Dragostei lui Dumnezeu,
ci să fie tot semnul crâncen al urii oamenilor.
Satana n-a vrut ca sfârşitul lucrării lui Hristos pe pământ să fie încununat de biruință şi de înviere, ci de înfrângere şi de ocară.
Dar Dumnezeu tocmai prin aceasta Şi-a desăvârşit minunea şi Taina Sa.
11. Satana a recrutat spre executarea planului său împotriva Domnului Iisus o mare mulțime de duhuri şi o mare mulțime de oameni.
Dar ce s-a ales până la urmă de toate planurile puse la cale de satana?
S-a ales că lumea L-a cunoscut pe Hristos ca Dumnezeu tocmai la capătul luptei Lui biruitoare.
Şi tocmai la sfârşitul drumului pe care I-l pregătise spre nimicire, spre ocară şi spre uitare vrăjmaşul Său
şi vrăjmaşii Lui.
Traian Dorz, din „Eterna Iubire, cap. 22 – Profețiile și împlinirea lor
