În vremea Postului Naşterii Domnului când suntem cu gândul la Întruparea Mântuitorului, străluceşte o sărbătoare a Maicii Domnului: Intrarea sa în Biserică, semn al purtării de grijă a lui Dumnezeu faţă de neamul omenesc.
Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana o dobândesc pe Maica Domnului în urma multor rugăciuni fierbinţi făcute cu sfântă nădejde, cu tărie de credinţă, cu aşteptare fericită. Bunul Dumnezeu a primit şi a împlinit rugăciunile, nădejdea şi aşteptarea lor. Le-a dăruit lor, şi nouă tuturor, pe Preasfânta şi Preacurata Născătoare de Dumnezeu. Maica Domnului era nu numai fiica dumnezeieştilor Părinţi, ci şi fiica lui Dumnezeu, pentru că de El le era dăruită şi Lui Îi era încredinţată la templu şi, mai mult, ea avea să nască în această lume pe Fiul lui Dumnezeu.
Fericită zi în viaţa ei a fost intrarea sa în templu, fericită zi în viaţa părinţilor ei, fericită zi în viaţa Bisericii lui Hristos, fericită zi în viaţa noastră, a creştinilor! Fecioara era dusă la templu pentru a vieţui în evlavia cunoaşterii lui Dumnezeu, în rugăciune şi curăţie, în aşteptarea sfintei chemări de care nu avea încă nici o cunoştinţă. La templu, slujeau arhierei şi preoţi, vieţuiau evlavioşi credincioşi din poporul iudeu în aşteptarea zilei când avea să vină Mesia.
A venit „la plinirea vremii“ şi ziua Bunei-Vestiri în Nazaretul Galileii când Arhanghelul i s-a închinat, zicându-i: „Bucură-te cea plină de dar, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei!…“ A întâmpinat-o apoi cu bucurie mare Elisabeta, ruda ei, mama Sfântului Ioan Botezătorul, zicându-i: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău! Şi de unde cinstea aceasta pentru mine să vină la mine Maica Domnului meu?“ Atunci, Maica Domnului a înălţat smerită cântare lui Dumnezeu pentru cinstea cea mare ce i-o hărăzise. Din întreaga ei cântare reţinem că Sfânta Fecioară cunoştea foarte bine Scriptura Vechiului Testament, ceea ce arată foarte lămurit că a luat cunoştinţă de Planul dumnezeiesc ce se săvârşea prin ea: Naşterea Mântuitorului.
Să ne pregătim şi noi ca să-L primim pe Mântuitorul, aşteptându-L răbdători în Biserica în care El ne-a aşezat. Să ne gândim smeriţi la minunea Naşterii Mântuitorului şi să-L întâmpinăm cu inimi curate, preamărindu-L cu îngerii care cântau: „Mărire întru cei de Sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!“
Vitalie MEREUŢANU
