Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Proscomidia

Proscomidia

Proscomidia

Înainte de începutul propriu-zis al Sfintei Liturghii, în altar, la adãpost de privirile credinciosilor, preotul, singur sau împreunã cu diaconul, sãvârseste un ritual care are aspectul unei slujbe aparte având o formulã de binecuvântare si una de încheiere. Este vorba de Proscomidie care nu este însã o slujbã de sine stãtãtoare ci o parte integrantã si indispensabilã a Sfintei Liturghii.

Ce este Proscomidia?

Proscomidia, în esenta ei, constã în punerea înainte a darurilor pentru jertfa liturgicã, însãsi denumirea de Proscomidie venind de la cuvântul grecesc proskomizw care înseamnã a pune înainte, a aduce, a oferi, a face dar. Mai precis slujba Proscomidiei constã în alegerea, pregãtirea si afierosirea de cãtre preot a darurilor de pâine si vin aduse de credinciosi la altar. Astfel darurile sunt ridicate la calitatea de Cinstite Daruri, gata pentru a fi sfintite si prefãcute în Trupul si Sângele Domnului în cadrul Sfintei Liturghii

Pânã în secolul VII ritualul Proscomidiei era mult mai simplu

Proscomidia a constituit întotdeauna o parte a Sfintei Liturghii. Dar în primele secole crestine ritualul ei era mult mai simplu, evoluând ulterior pânã la forma de azi. În esentã consta în primirea de cãtre diaconi a darurilor de pâine si vin aduse de credinciosi si alegerea celor menite pentru jertfã urmând ca episcopul sau preotul sã le binecuvinteze.

Locul primirii darurilor era o încãpere numitã proscomidiar sau schevofilachion. Aceastã încãpere era situatã în latura de nord a altarului , initial fiind distinctã de bisericã.

În ceea ce priveste timpul sãvârsirii si rânduiala Proscomidiei nu avem descrieri precise din aceastã perioadã. O opinie larg rãspânditã si însusitã de numerosi liturgisti afirmã cã ritualul primirii si pregãtirii darurilor pentru Sfânta Jertfã avea loc, în primele veacuri, la începutul Liturghiei credinciosilor. Dupã plecarea catehumenilor credinciosii prezentau diaconilor darurile lor de pâine si vin. Diaconii strângeau darurile la proscomidiar, le alegeau pe cele necesare pentru Sfânta Jertfã si le aduceau apoi la altar punându-le pe Sfânta Masã. Aici episcopul sau preotul le afierosea ca daruri de jertfã printr-o rugãciune specialã. Deplasarea Proscomidiei la începutul Liturghiei catehumenilor s-a fãcut, potrivit acestei opinii, în sec. VI-VII ca urmare, pe de o parte, a slãbirii si disparitiei disciplinei catehumenilor si, pe de altã parte, a dezvoltãrii crescânde a ritualului Proscomidiei.

O altã opinie, mai nouã sustine cã Proscomidia s-a aflat întotdeauna la începutul Liturghiei. Se aduce ca argument faptul cã asezarea Proscomidiei la începutul Sfintei Liturghii este specificã tuturor Liturghiilor orientale pe când pregãtirea darurilor înainte de anafora este specificã Liturghiilor latine. Cel putin în regiunea Siriei de vest (Antiohia) existã dovada faptului cã credinciosii aduceau încã de la începutul Sfintei Liturghii darurile însotite de pomelnice. Potrivit acestei opinii în primele veacuri credinciosii veneau la începutul Sfintei Liturghii aducând daruri de pâine si vin însotite de pomelnice cu numele lor pe care le încredintau diaconilor aflati în schevofilachion. Diaconii alegeau si pregãteau darurile pentru Sfânta Jertfã. Episcopul sau preotul protos venind la slujbã intra mai întâi în schevofilachion si binecuvânta darurile iar apoi intra în bisericã si începea Sfânta Liturghie. La începutul Liturghiei catehumenilor darurile erau aduse de cãtre diaconi la altar.

 Ritualul de azi al Proscomidiei se dezvoltã între secolele VII-XIV

Evolutia Proscomidiei dupã secolul VII reflectã schimbarea care a intervenit în atitudinea fatã de Sfânta Liturghie si în înţelegerea acesteia, si anume scãderea numãrului celor ce se împãrtãseau si accentuarea sensului ei mistico-simbolic.

Mai întâi a intervenit necesitatea practicã a tãierii prescurii destinatã Sfintei Jertfe deoarece, în conditiile introducerii împãrtãsaniei credinciosilor cu lingurita si a reducerii numãrului celor care se împãrtãseau, era suficientã doar o parte din prescurã si nu una întreagã cum era pânã atunci. Ca urmare primul ritual nou pe care îl putem constata la Proscomidie este ritualul scoaterii si pregãtirii agnetului. Potrivit comentariului liturgic al patriarhului Gherman I al Constantinopolului, în sec. VIII Proscomidia consta din urmãtoarele acte: preotul sau diaconul tãia cu copia Agnetul (nimic zicând), îl punea pe disc, turna vin si apã în potir, iar preotul rostea rugãciunea punerii înainte: “Dumnezeule, Dumnezeul nostru…” peste ele, învelea si tãmâia.

Dezvoltarea Proscomidiei a fost determinatã în primul rând de accentuarea sensului ei tipico-simbolic

Dintr-o simplã pregãtire a darurilor în vederea Sfintei Jertfe, Proscomidia devine tot mai mult o reprezentare simbolicã pe de o parte a nasterii si jertfei Mântuitorului si, pe de altã parte, a Bisericii.

Simbolismul jertfei este întãrit de rostirea la tãierea agnetului, începând cu secolul al IX-lea, a cuvintelor profetice ale prorocului Isaia cu privire la jertfa lui Hristos.

Dacã pânã atunci diaconii au avut un rol important în pregãtirea darurilor având dreptul chiar sã taie Sfântul Agnet si sã toarne vinul si apa în potir (rugãciunea de afierosire a darurilor fiind rostitã însã de preot sau episcop) accentuarea caracterului simbolic de jertfã al Proscomidiei a fãcut ca diaconul sã aparã tot mai nepotrivit pentru sãvârsirea acesteia deoarece dreptul de a jertfi îl are numai preotul. Ca urmare rolul diaconului se reduce treptat pânã la interzicerea completã, în secolul al XVII-lea, a dreptului de a proscomidia.

În secolul al IX-lea apare si, mai apoi, ia o mare dezvoltare ritualul scoaterii miridelor. În Biserica primarã participarea credinciosilor la Sfânta Jertfã consta în împãrtãsirea cu Trupul si Sângele Domnului. În conditiile în care împãrtãsania a devenit tot mai rarã s-a simtit nevoia unei participãri mai intime la Sfânta Jertfã. Astfel apare practica scoaterii miridelor pentru credinciosi ca o substituire a împãrtãsaniei. Venind la slujbã, credinciosii aduceau câte o prescurã pentru fiecare nume de pomenit, din care se scotea o miridã. Cu timpul s-a îngãduit sã fie adusã o prescurã pentru mai multe nume.

Din secolul al XI-lea avem primele mentiuni despre scoaterea miridelor în cinstea Maicii Domnului si a sfintilor ca expresie a simbolismului eclesial al Proscomidiei. Ritualul miridelor se va dezvolta foarte mult în secolele urmãtoare ajungându-se chiar la exagerãri si la diferente importante de la o regiune la alta în principal în legãturã cu sfintii pomeniti impunându-se interventia autoritãtii bisericesti.

Ca urmare, în secolul al XIV-lea, patriarhul Filotei al Constantinopolului redacteazã o Diataxã (rânduialã) liturgicã (tradusã în acelasi secol în slavã si rãspânditã în Biserica bulgarã, sârbã, românã si rusã) în care sistematizeazã si fixeazã rânduiala Proscomidiei eliminând exagerãrile si reusind sã stabileascã ordinea în acest domeniu.

Note:

  • Alexander Schmemann, Euharistia. Taina Împãrãtiei, editura Anastasia, f.a., p. 108.
  • Rugãciunea din timpul cântãrii heruvimice în Liturghier, Bucuresti, 2000, p.148
  • Pãrintele Galeriu, Jertfã si rãscumpãrare, ed. Harisma, p. 172.
  • Pr. Prof. Dr. Dumitru Stãniloaie, Spiritualitate si comuniune în Liturghia ortodoxã, Craiova, 1986, p.118.
  • Nicolae Cabasila, Tâlcuirea Dumnezeiestii Liturghii, cap. VIII
  • Sfântul Gherman al Constantinopolului, Nicolae Cabasila
  • Sfântul Ciprian, Epistola LXIII, 13 cãtre Caecilius.
    Simeon al Tesalonicului
  • vezi si în continuare, pentru simbolismul Nasterii Domnului, tâlcuirile Sfintei Liturghii având ca autori pe Sfântul Gherman al Constantinopolului, Teodor de Andida, Simeon al Tesalonicului.

Explicarea Sfintei Liturghii

Pr. Florin Botezan

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *