Mi-a fost dat să aud rostindu-se aceste cuvinte pline de înţelepciune şi de o mare putere spre a ne face mai milostivi: Ce-am dat am câştigat şi ce n-am dat am pierdut. Da! Este foarte adevărat! Totuşi puţini cred că rămânem cu ce dăm şi pierdem ce păstrăm, din egoism, pentru noi.
Vedem deci că există o sărăcie a bogăţiei după cum există şi o bogăţie a sărăciei.
De bogăţie te laşi amăgit, dar, până la urmă, rămâi dezamăgit, iar sărăcia te umple de mari bucurii.
Marele Apostol al neamurilor, Sf. Pavel, nu-i uită pe cei de un neam cu el, pe evrei, şi le scrie o epistolă plină de învăţăturile creştineşti. Şi celor bogaţi şi celor săraci le scrie: Feriţi-vă de iubirea de argint şi îndestulaţi-vă cu cele ce aveţi, căci Însuşi Dumnezeu a zis: Nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi (Evrei 13, 5). Iată ce promisiune a făcut Domnul celui ce se mulţumeşte cu puţin!
Ce bucurie mai mare poate avea un om decât aceea de a şti şi de a vedea că nu-i părăsit de Dumnezeu?
Cel bogat şi lacom nu este împăcat niciodată cu sine însuşi, pentru că multul i se pare puţin şi puţinul i se pare nimic. Astfel de om a pierdut simţul măsurii. Ar fi bine să ştie oricine că bogăţia de ar curge noi nu trebuie să ne lipim inima de ea (Ps. 33, 10).
Deci bogăţia, pentru cei care îşi lipesc inima de ea, este, de fapt, o sărăcie nepercepută. Celor stăpâniţi de idolul lăcomiei le vine greu, dacă nu chiar imposibil, să asculte şi să împlinească îndemnul Sf. Apostol Pavel: Facerea de bine şi dărnicia nu le daţi uitării (Evrei 13, 16).
Bogatul este robul bogăţiei sale şi trăieşte chinuit de grija păstrării şi înmulţirii ei.
Bogăţia este folositoare numai pentru cei care au virtutea milosteniei şi a dărniciei. Un astfel de bogat a fost Iov.
Trebuie să ştim cu toţii că cei mai siguri păstrători ai bogăţiilor noastre nu sunt nici zidurile şi nici lacătele mari, ci sunt săracii noştri, aceştia de lângă noi. Ei ne sunt „avocaţii“ noştri în Împărăţia lui Dumnezeu.
Să luptăm a fi bogaţi în fapte bune care, dimpreună cu harul lui Dumnezeu şi cu credinţa statornică în El, ne aduc cununa vieţii veşnice. Deci să nu tânjim a fi bogaţi în bunuri materiale, adunate fără măsură şi cu patimă!
Iosif BADIU – Huedin, Cluj
