„M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa mea de acum, în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine” (Galateni 2, 20).
Ce mare bucurie şi fericire este peste un suflet care s-a întâlnit cu Hristos şi poate spune, cu tot simţământul şi cu toată dragostea sa, că nu mai trăieşte el, ci Hristos este toată plinătatea vieţii lui!…
Acest fel în care s-a anevoit să trăiască Sfântul Apostol Pavel este unicul lucru care are mare preţ în faţa lui Dumnezeu. Iată marea condiţie a mântuirii! Iată singurul fel în care putem dovedi oamenilor din casa lui Dumnezeu că suntem fii ai Lui, moştenitori ai Lui, făptura cea nouă, omul cel nou. Taina şi esenţa creştinismului viu şi adevărat sunt şi rămân naşterea din nou. Renaşterea sufletească sau naşterea de Sus – aşa precum Mântuitorul i-a spus lui Nicodim: „Trebuie să vă naşteţi din nou” (Ioan 3, 7) – este condiţia pusă de Mântuitorul oricărui suflet care doreşte mântuirea Sa.
O, Preadulcele meu Mântuitor, cu Tine mereu viaţa mi-e un soare! Ce dulce este viaţa cu Domnul!… Bucuria de a fi împreună este de o mărime şi de o dimensiune pe care nu o putem explica. Nu avem cuvinte să spunem ceea ce simte sufletul care trăieşte împreună cu Hristos.
Părintele Iosif a făcut această cântare şi zice: Cântarea mea e scurtă, se cântă într-un fel, / Mai lângă Domnul meu, mai lângă El… Părintele a simţit înlăuntrul lui puterea şi lucrarea lui Dumnezeu şi, în clipa în care a răspuns chemării din noaptea aceea dintre ani, Domnul i-a spus „Scoală-te, Iosif, şi scrie!” Şi spune Părintele: Eu m-am hotărât să slujesc pe Dumnezeu. Hotărârea aceasta au primit-o sute şi mii de oameni din ţara noastră, care, ca şi el, se simţeau singuri. De atunci, Lucrarea Oastei Domnului are menirea de a trezi sufletele spre pocăinţă. Aceasta este o lucrare a Duhului Sfânt. Taina convertirii sau a naşterii din nou este acea lucrare dumnezeiască pe care Duhul Sfânt o face şi trebuie s-o facă în viaţa fiecărui om.
Dacă un om nu se naşte din nou, el nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu, a spus Mântuitorul către Nicodim. Apoi a adăugat: „Dacă nu se naşte cineva din apă şi din duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu” (Ioan 3, 3-5).
Această lucrare este o lucrare tainică şi o minune dumnezeiască, după cum limpede a spus Mântuitorul: „…este ca şi cu vântul căruia îi auzi vuietul, dar nu ştii nici de unde vine şi nici încotro merge” (Ioan 3, 8). Sau este ca sămânţa pusă în pământ care creşte şi rodeşte. Toată această schimbare şi înnoire o făcuse Cuvântul şi Duhul lui Dumnezeu în Sfântul Apostol Pavel şi apoi în Părintele Iosif Trifa, slujitorii Domnului. Domnul Se foloseşte de aceşti mari apostoli şi dascăli să facă această schimbare şi în alţii. Iar Părintele Iosif, în această schimbare şi în această înnoire, se adâncea şi se desăvârşea mereu.
Sufletul acela prin care Duhul Sfânt vrea să aducă pe mulţi la o stare după voia lui Dumnezeu trebuie să fie el însuşi mai întâi născut din nou, apoi curăţit şi sfinţit, spre a fi mai potrivit pentru lucrarea lui Dumnezeu. Dumnezeu vrea să lucreze, vrea să facă lucrarea Sa prin el. Dumnezeu, prin tot ce face, este înţelept şi bun. Domnul desăvârşeşte mereu unealta prin care lucrează. El îl face tot mai învăţat pe învăţătorul ce învaţă pe alţii. Aducând lumina, El îl face mai luminos pe acela care lucrează pentru alţii, care se jertfeşte pentru alţii. Şi zice Părintele Iosif: Eu nu mă ruşinez să spun că m-am schimbat după ce m-am întâlnit cu Hristos şi m-am hotărât să trăiesc cu Hristos, pentru Hristos. O, ce minune s-a făcut în sufletul meu! Ce schimbare radicală, de la viaţa din trecut! O, dacă ar crede şi alţii Evanghelia lui Hristos şi nu s-ar uita acest mare adevăr!
Fără o sfinţire totală, fără o schimbare şi înnoire a vieţii, nu-L vom putea sluji niciodată pe Domnul şi nici nu vom putea vedea niciodată mântuirea Lui. Ce fericiţi sunt cei care s-au predat Domnului şi şi-au schimbat viaţa! Ce liniştiţi sunt, în faţa încercărilor, toţi cei care s-au predat Domnului! Şi ce mare bucurie cerească au toţi aceşti copii ai lui Dumnezeu!…
Aşteptăm răsplata de Sus! Aşa să ne ajute Domnul să ne pregătim toţi! Şi, în Ziua cea Mare, când se va spune: Iată, Mirele, ieşiţi în întâmpinare!, atunci să ne găsească Domnul arzând în rugăciune, arzând de dorinţa să facem binele, arzând de dragostea pentru El şi pentru fraţi… Amin!
Slăvit să fie Domnul!
Pr. Ionel MARIN
