Mântuitorul cade sub greutatea Crucii Pe lângă greutatea Crucii, Mântuitorul mai era slăbit şi de ranele, de loviturile, de bătăile ce căzuseră asupra lui în curtea lui Caiafa şi Pilat.
Sudori reci amestecate cu sânge picurau din fruntea Lui. Puterile I Se topeau. După ce înaintă puţin pe drumul Crucii, Mântuitorul căzu jos la pământ.
Soldaţii începură a-L lovi cumplit, dar după ce văzură că nu se poate ridica Singur, îl ajutară să Se ridice şi Îi puseră din nou Crucea pe umeri.
Locul acesta este al treilea popas – a treia staţiune – din drumul Crucii (Via Dolorosa). Pe acest loc e azi o biserică armeană.
Pe locul unde Mântuitorul a căzut doborât de greutatea Crucii şi a loviturilor, e azi un stâlp de piatră sfărâmată. Îngenunchez şi îmbrăţişând piatra sfântă încep să mă rog cu lacrimi fierbinţi.
Iartă-mă, Mântuitorule Bune, căci şi eu Te-am lovit cu fărădelegile mele. Ai căzut sub greutatea păcatelor şi fărădelegilor mele. Mărire îndelung-răbdării Tale, Doamne, mărire Ţie!
Părintele Iosif Trifa din volumul “Pe urmele Mântuitorului“
