6. Ce dureros este când Lucrarea Domnului trece prin locurile pline de primejdii,
prin stările pline de răspundere,
printre vrăjmaşii plini de vicleşuguri
şi chiar cei ce stau la masă nu înţeleg aceasta,
chiar cei mai din frunte parcă sunt nişte străini,
chiar cei mai cu răspundere pentru toate acestea nu pot nici simţi şi nu pot nici ajuta cu nimic,
fiindcă nu înţeleg.
7. Ba încă, mulţi dintre ei, în loc să vadă limpede primejdia care ameninţă cauza Domnului
şi să caute, cât le stă în puterea lor, să împiedice răul care ar putea veni peste Lucrarea Evangheliei din pricina acelora care au gânduri vinovate în inimile lor ori purtări nechibzuite în umbletele lor,
tocmai ei înţeleg greşit, înţeleg rău, cu totul altfel de cum ar trebui să înţeleagă.
8. Unii nu înţeleg nici atâta, că Lucrarea Domnului a avut totdeauna nevoie de unitate înăuntrul ei
şi de orientare chibzuită în afară.
Dar în vremurile cele mai grele are şi mai mare nevoie de acestea.
9. Alţii nu înţeleg că, dacă totdeauna Biserica lui Hristos a avut nevoie de bărbaţi plini chibzuinţă şi de înţelepciune,
apoi, în vremurile de primejdie şi de strâmtorare, e nevoie şi mai mare de astfel de oameni.
10. În împrejurările grele, fiecare mădular al Lucrării Domnului răspunde nu numai pentru sine, ci şi pentru ceilalţi toţi.
Căci fiecare faptă a oricăruia dintre ei se răsfrânge asupra tuturor.
Şi fiecare nechibzuinţă a cuiva aduce pagubă, prigonire şi necaz peste toată Lucrarea lui Dumnezeu.
Câtă grijă ni se cere nouă fiecăruia pentru tot ce are Dumnezeu!
Pentru că fiecare avem o răspundere pentru asta.
Traian Dorz, din „Avuţia Sfântului Moştenitor”
