4. Dumnezeu a creat minunăţiile cerului însorit,
şi a ierbii înrourate,
şi a lanurilor aurii,
şi a pădurii pline de viaţă şi de cântare,
şi a izvoarelor dulci şi limpezi,
şi a tot, a tot ce poate încânta ochii şi ferici inima.
El, numai El – Cel Frumos, şi Fericit, şi Bun.
Să-L slăvim neîncetat cu toţii şi din toată inima noastră.
5. Laudă-L şi tu, fiul şi sufletul meu, înalt şi adânc pe Fericitul şi Minunatul Alcătuitor al tuturor acestor comori de frumuseţe şi de măreţie…
Laudă-L uimit pe Singurul Care are Nemurirea, pe Minunatul şi Dulcele Binefăcător,
Care ne-a iubit atât de mult, încât a creat pentru încântarea sufletelor noastre atâtea frumuseţi.
6. Laudă-L şi tu pe Cel care locuieşte într-o lumină de care nu poţi să te apropii,
pe Care nici un om nu L-a văzut şi nici nu-L poate vedea,
Care are cinstea şi puterea veşnică.
Fiindcă numai El le ţine şi le împrospătează neîncetat pe toate,
– pentru noi, pentru tine…
7. Când eşti purtat spre înălţimi de noi adevăruri, prin împărtăşirea Tainelor dumnezeieşti, şi te saturi de bucuriile nepământeşti,
– atunci dă slavă lui Dumnezeu cu tot sufletul tău,
cu tot cugetul tău,
cu toată puterea ta
şi cu toată inima ta, care trăieşte clipe unice de fericire unică şi cerească,
prin harul Lui, numai prin harul Lui…
Cununile slăvite / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2006