(Plângerile lui Ieremia 3, 24)
În toate timpurile, oamenii au fost tentaţi să privească mai mult la partea materială a lucrurilor trecătoare ce le-au izbit vederea firească. Dar cei care au primit pe Dumnezeu în inima lor au putut privi altfel lucrurile. Pentru că omul este compus din cele două părţi: cea materială, trupul, şi cea spirituală, sufletul, scânteia dumnezeiască care tinde totdeauna spre Cel ce l-a creat, spre Dumnezeu.
De aceea, oamenii sfinţi şi profeţii lui Dumnezeu au vorbit astfel: „Domnul e partea mea de moştenire – zice sufletul meu. De aceea nădăjduiesc în El“. „Este bine pentru om să poarte un jug din tinereţea lui, căci sarcina Domnului este uşoară, pentru că El te sprijineşte în tot locul.“ Altfel, „cugetul inimii omului se pleacă la rău din tinereţile lui…“
De aceea, cine îşi va încredinţa soarta şi viaţa sa în mâna Domnului, aceluia El îi va fi partea sa de moştenire, pe Care nimeni şi nimic n-o va mai lua de la ei.
Ce alegem noi astăzi, când pare că nu mai trăim pentru partea cea de Sus, pe care şi-a ales-o Maria? Alegem partea de jos care n-are nici un preţ în ochii Domnului? Pentru că în Evanghelia de la Matei, cap. 6, versetul 21, El ne spune că acolo unde ne este comoara, acolo ne este şi inima.
Părinţii pământeşti lasă copiilor lor lucruri pământeşti şi trecătoare, dar cei sufleteşti le pun fiilor în inimă comoara cea fără de preţ, pe Domnul şi Mântuitorul sufletelor lor. Pentru că adevărata credinţă nu se moşteneşte, ci ea se dobândeşte cu trudă şi cu osteneala căutării ei. De aceea, înţeleptul ne sfătuieşte: „Inima ta să păstreze cuvintele mele; păzeşte poruncile mele şi vei fi viu!“; „Păzeşte inima mai mult decât orice, căci din ea ţâşneşte viaţa!“ (Prov. 4, 4; 23).
„Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu“ (Matei 5, 8); ei vor primi plata şi moştenirea Sfinţilor în lumină.
Să luăm dar seama la umbletele noastre şi să le cercetăm cu de-amănuntul şi, dacă încă nu ne-am întors la Domnul, ca să-L avem ca moştenire, să nu pregetăm, până nu e prea târziu, a-L primi şi sluji cu drag, căci la urmă va fi prea târziu.
Ajută-ne, Doamne, căci Tu eşti partea noastră de moştenire pe pământul celor vii! Amin.
Vasile BOGDAN – Cluj-Napoca
