SCRISOAREA III
Ciprian urează, sănătatefratelui Rogatianus1
1.1. Preaiubite frate, greu şi dureros am fost tulburaţi eu şi confraţii care-mi erau alături, după ce ţi-am citit scrisoarea, în care te-ai plâns cu privire la un diacon al tău, pentru că, uitând de rangul tău episcopal2, cât şi de îndatorirea şi slujirea sa, te-a amărât prin jignirile şi ocările lui. Iar tu ai procedat în mod cinstit şi cu obişnuita-ţi smerenie faţă de noi, căci ai preferat să ni te plângi nouă în ce-l priveşte, cu toate că, prin puterea episcopatului şi autoritatea scaunului episcopal, ai avea putinţa să-l pedepseşti îndată, fiind sigur că noi, toţi confraţii tăi, am aprecia pozitiv orice ai fi întreprins în calitatea ta preoţească împotriva obraznicului tău diacon, având în privinţa oamenilor de acest fel sfinte învăţături, căci zice Domnul Dumnezeu3 în Deuteronom -,Şi tot omul care va face în trufia lui astfel, încât să nu asculte de preot sau dejudecător, oricare va fi el în zilele acelea, omul acela să moară, şi tot poporul, când va auzi, se va teme şi nu se va mai purta cu necuviinţă în viitor.4
1 Poate fi Rogatianus de Nova, numărul 60 pe lista votanţilor la Sinodul din 285 III-leaSent. Ep. 68).
2 Episcopal, sacerdotalii-, a se vedea mai sus, dar şi în continuare.
3 Dominus Deus, este formula care, în vocativ Domine Deus, stă la origi¬nea românescului „Dumnezeu”. Sfântul Niceta de Remesiana, episcopul daco-roman ¡1 foloseşte şi el. Greaca îl va atesta (MichailGlykăS, Epistole) în forma Kvpioţ6 ©edţ pwv.
4 Deuteronomul XVII, 12-13 (citat aproximativ).
2. Şi, ca să cunoaştem că acest cuvânt al lui Dumnezeu a purces cu adevărata şi întreaga măreţie a Lui întru cinstirea şi răzbunarea preoţilor Săi, atunci când împotriva preotului Aaron au cutezat a se semeţi şi a-şi înălţa cerbicia trei dintre slujitori, Core, Datan şi Abiron, şi a se împotrivi preotului din fruntea lor, au ispăşit îndată pedeapsa îndrăznelii lor pângăritoare, fiind înghiţiţi şi mistuiţi în hăul pământului. Şi nu numai aceia, ci şi alţi două sute cincizeci, care le-au fost părtaşi în cutezanţă, au fost mistuiţi în focul iscat de Domnul, ca să se adeverească astfel că preoţii lui Dumnezeu sunt răzbunaţi de Cel care-i face preoţi. Chiar în Cartea Regilor, atunci când preotul Samuel era dispreţuit de poporul iudeilor, ca tine acum, din pricina bătrâneţii, mâniat a strigat Domnul şi a zis:
„Nu pe tine te-au lepădat, cipeMineM-au lepădat.”1
Şi, ca să răzbune acest fapt, le-a ridicat lor rege pe Saul, care să-i înjosească pe ei prin fărădelegi şi să calce-n picioare şi să urgisească prin ocări şi pedepse trufia poporului, astfel încât preotul, dispreţuit de poporul trufaş, să fie răzbunat de pedeapsa lui Dumnezeu.
2.1. Dar şi Solomon, aflat în Sfântul Duh, mărturiseşte şi arată care este autoritatea, puterea, zicând:
„Din toată inima ta teme-te de Dumnezeu şi cinsteşte-i cu sfinţenie pe preoţii Lui.”2
Şi iarăşi:
„Cinsteşte pe Dumnezeu din tot sufletul tău şi cinsteşte-i pe preoţii Lui.3
Fericitul Apostol, aducându-şi aminte de aceste învăţături, după cum citim în Faptele Apostolilor, în timp ce i se spunea:
Astfel ocărăşti tu, spunând vorbe rele împotriva preotului lui Dumnezeu?
1 1 Regi VIII, 7.
2 Sirah VII, 30.
3 Sirah VII, 31.
a răspuns şi a zis:
Nu ştiam, fraţilor, că este Arhiereul Căci scris este: „Pe maimarele poporului tău să nu-l vorbeşti de rău”.1
2. Chiar Domnul nostru, Iisus Hristos însuşi, Regele şi Judecătorul şi Dumnezeul nostru a păstrat până în ziua pătimirii cinstirea pentru arhierei şi preoţi, cu toate că ei n-au dovedit nici teamă de Dumnezeu, nici recunoaşterea lui Hristos. Căci, după ce l-a curăţit pe lepros, i-a spus:
Mergi şi arată-te preotului şi oferă-i darul?
Cu această smerenie prin care ne-a învăţat şi pe noi să fim smeriţi, făcea atunci trimitere la preot, cu toate că-l ştia un nelegiuit. La fel, sub lovitura pătimirii, după ce a primit palma şi I se spunea: „Astfel răspunzi Marelui Preot?”, El nu a vorbit nimic jignitor împotriva persoanei Marelui Preot, ci mai mult Şi-a apărat nevinovăţia, zicând:
Dacă am vorbit rău, dovedeşte că am vorbit rău. Iar dacă am vorbit bine, de ce Mă baţi?2
Toate acestea au fost făcute de El cu smerenie şi răbdare, ca să avem şi noi pildă de smerenie şi răbdare. Ne-a învăţat ca adevăraţii preoţi să fie după lege şi pe deplin cinstiţi, de vreme ce El însuşi S-a purtat astfel chiar faţă de preoţii mincinoşi.
3.1. Iar diaconii trebuie să-şi aducă aminte că Domnul a ales pe Apostoli, adică pe episcopi şi întâistătători, însă pe diaconi, după înălţarea Domnului la ceruri şi i-au numit Apostolii, ca slujitori ai episcopatului lor şi ai Bisericii. Iar dacă noi nu putem cuteza nimic împotriva lui Dumnezeu, care ne face episcopi, nici diaconii nu se pot obrăznici împotriva noastră, a celor de către care sunt făcuţi diaconi.
1 Faptele Apostolilor XXIII, 4 şi 5.
2 Matei VIII, 4.
3 Ioan XVIII, 23.
2. Şi de aceea se cuvine ca diaconul despre care scrii să se căiască pentru cutezanţa sa, astfel încât să recunoască cinstirea datorată preotului şi să împace în deplină smerenie pe episcopul său întâistătător. Căci lucruri ca acestea sunt începuturile ereziilor, atât răzvrătirile, cât şi căutările schismaticilor cu mintea rătăcită în trufie, în a-şi dispreţui cu semeaţă obrăznicie întâistătătorul. Astfel se face ruptura de Biserică, astfel se înalţă afară altar profan1, astfel apar răzvrătirile împotriva păcii lui Hristos şi a rânduielii şi unităţii lui Dumnezeu.
3. Iar dacă te-a supărat peste măsură şi te-a supărat cu obrăzniciile lui, foloseşte-te împotriva lui de puterea rangului tău, fie că te lipseşti de el, fie că-l excomunici2. Căci, dacă Apostolul Pavel, scriindu-i lui Timotei, a spus:
Nimeni să nu dispreţuiască tinereţea ta3,
cu atât mai mult trebuie să ţi se spună ţie de către confraţi:
„Nimeni nu trebuie să dispreţuiască bătrâneţea ta.”
4. Şi, pentru că ai scris că mai există unul care s-a alăturat aceluiaşi diacon şi este părtaş la trufia şi neruşinarea lui, chiar şi pe acesta şi pe alţii la fel, de se vor fi ridicat şi vor fi lucrat împotriva preotului lui Dumnezeu, îi vei putea pedepsi ori afurisi. Numai că noi îi îndemnăm şi îi sfătuim mai degrabă să înţeleagă că au păcătuit şi să se pocăiască şi să îngăduie să păzim rânduiala noastră dinainte. Căci mai degrabă alegem şi dorim să învingem cu răbdare îngăduitoare obrăzniciile şi nelegiuirile câte unuia decât să pedepsim cu toată puterea arhierească.
Preaiubite frate, doresc să fii mereu bine sănătos.
1 Profan, de dincolo de altar (profanum), deci lumesc, nelegac de biseri¬că, la limită, păgân.
2 Afurisi (ex communicare), a excomunica, a afurisi (prin slavul aforisati, din grecul ctorddp(£w, âopio)), a exclude, a elimina.
3 1 Timotei IV, 12.
SFÂNTUL CIPRIAN EPISCOPUL CARTAGINEI
Scrisori / Editura Sophia
