Cinstita Cruce

OMILIA A VI-A 

Duminica Sfintei Cruci

Cinstiți Părinţi, evlavioşi creştini,

Sfânta noastră Biserică Ortodoxă astăzi, în mijlocul Postului Mare, pe care-l străbatem, pune înainte Cinstita şi de viață făcătoarea Cruce spre închinare, ca să ne amintim, cum am fost izbăviți, mântuiți și răscumpărați cu Jertfa Fiului şi Cuvântului lui Dumnezeu pe sfințitul Lemn. Acolo sus, zapisul păcatelor noastre a fost rupt, iar noi am fost sloboziți de orice blestem al păcatului şi legătură a satanei. Aceasta ne aminteşte Biserica noastră în Duminica Sfintei Cruci.

În Crucea lui Hristos avem o recapitulare a întregii învățături a Evangheliei. Hristos S-a răstignit şi Crucea L-a condus la Înviere. Hristos fără Cruce nu se concepe. Dacă-L scoatem de pe Cruce, încetează să mai fie Hristos care mântuieşte. Şi dacă scoatem din viața creştinului viața răstignită, avem un creştinism secularizat, incapabil de a ne înălța duhovniceşte în sfere duhovniceşti şi sfinte. Cel care cunoaşte bine acest lucru, acest mesaj, cel care crede şi îl urmează, devine adevărat ucenic și rob al lui Hristos. Hristos este pentru noi pilda cea desăvârşită, pe care suntem chemați să o urmăm.

Crucea Domnului ne arată trei mari adevăruri. Mai întâi că pentru a fi șters păcatul nostru cel greu, a fost nevoie ca Dumnezeu să Se pogoare trupeşte pe pământ, să devină om şi să Se răstignească. A fost nevoie să se verse Sângele lui Hristos pe Cruce, ca să se spele întinăciunea păcatului. Şi astfel, noi să putem găsi calea ce duce la izbăvire, la mântuire, la adevăr şi la lumină.

În al doilea rând, arată nesfârşita iubire de oameni, milostivire și dragoste a lui Dumnezeu, care a lăsat Cerurile şi S-a pogorât pe pământ, ca să ne mântuiască pe noi, cei vinovați, cei nemulțumitori, oamenii nerecunoscători. În al treilea rând, ne arată marea vrednicie a sufletului nostru, a chipului lui Dumnezeu, pe care noi fie din neștiință, fie din nepăsare, îl părăsim lăsându-l gol de buna-cinstire şi virtute, rănit, pe când pentru trup, pe care îl vom lăsa aici, facem atâtea şi atât de mult îl îngrijim!

Sufletul nostru este totul, fiindcă datorită lui trăieşte şi trupul. Noi însă nu luăm aminte la el, nu-i oferim hrană curată, adevărată şi, de aceea, ne îmbolnăvim sufleteşte din pricina păcatului, otrăvind viața noastră, ne lipsim de Harul lui Dumnezeu şi dau peste noi o mulțime de suferințe, care sunt răsplata îndepărtării noastre de Dumnezeu.

Dacă am luat aminte la pasajul evanghelic, am auzit cele trei condiții pe care trebuie să le îndeplinească cineva ca să fie ucenic al lui Hristos:,,Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să-mi urmeze Mie”. Din nefericire, foarte mulți creştini nu ştiu nimic despre Evanghelie; de aceea, îi ascultă numai pe eretici şi pe hiliaşti. În toate celelalte sunt ortodocşi; şi dacă le spui ceva, îți pun înainte pe,,Dacă voieşte cineva…”. Vedeți, că nici măcar pentru această frază nu cunosc însemnătatea ei în mod corect şi deplin.

„Dacă voieşte cineva…” este pentru cei care la o vârstă înaintată, de bună voie au îmbrățișat creștinismul. Însă noi, care la botezul nostru am spus ,,Mă lepăd de satana și mă unesc cu Hristos”, suntem înrolați sub steagul Crucii și suntem chemați să ridicăm în fiecare zi Crucea Domnului. Şi Crucea Domnului înseamnă necazurile pe care le suferim cu răbdare, ca să ne facem bineplăcuți Lui.

Postul nostru este o cruce, rugăciunea noastră este o cruce sfințitoare, războirea gândurilor este o cruce, milostenia noastră este o cruce. Însă cu ajutorul Celui Răstignit, crucea devine ușoară. Și încet, încet devenim părtaşi ai Patimilor lui Hristos în această viață, învrednicindu-ne a deveni părtaşi la Slava Sa cea Cerească.

Evanghelia toată această săptămână Îl are înainte pe Cel Răstignit, ca să ne amintească că trebuie să fie răstignită viața credinciosului și că tot creştinul trebuie să aibă voia lui Hristos ca pe voia sa proprie; și tot ce nu-I place lui Hristos să nu facă, de oriunde ar proveni. Din nefericire, noi am lepădat Crucea lui Hristos din viața noastră şi o facem ușoară, dobândind bunuri materiale din belşug, dar nu şi pacea conștiinței, de vreme ce există călcarea voii lui Dumnezeu şi vinovăţie.

Crucea lui Hristos pentru noi, creştinii, este simbol al dragostei, fiindcă pe Cruce ne-a arătat Hristos dragostea, atunci când S-a rugat şi a spus răstignitorilor Săi: „Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac”. Acesta este Hristosul creştinilor ortodocşi.

Încă este şi un simbol al jertfei. Pe când noi eram vrăjmaşi ai lui Hristos, El atât de mult l-a iubit pe om, încât S-a jertfit, a pătimit și S-a răstignit pentru noi, ca să nu pătimim noi, ca să ne dăruiască izbăvirea.

Este, de asemenea, un simbol al biruinței și al triumfului, armă nebiruită împotriva demonilor, a gândurilor şi a patimilor; este de ajuns să fie folosită corect, cu credință, cu smerenie, cu virtute. Şi atunci: Diavolul cu puterile lui ,,se îngrozește și se cutremură, nesuferind a căuta spre puterea ei”.

Cinstita Cruce apără nu numai pe noi, credincioşii, dar şi pe cei de altă credință, după Pronia lui Dumnezeu. Un oarecare evreu se afla într-o capişte idolească şi a rămas ca să înnopteze acolo. Deoarece s-a gândit că în acel loc locuiau demoni, iar aceştia se tem de Cruce, şi-a însemnat căpătâiul său cu semnul crucii şi s-a întins să doarmă. Demonii au venit şi vorbeau între ei ce rele făcuseră în lume. De îndată ce l-au văzut pe evreu că doarme, au vrut să-l ispitească. Se apropiau de el ca să-i facă rău, dar nu puteau. Şi spuneau:,,Este un hoit necurat, dar pecetluit!”. Evreul care-i auzea, fiindcă a cunoscut puterea Crucii, a devenit creştin şi apoi monah. Câtă putere are Cinstita Cruce!

Pe această Cruce o avem armă preatare noi, credincioşii, atunci când avem virtute. Dacă nu avem, devenim ipocriți, farisei, batjocoritori și nu primim binefacerile ce izvorăsc din Răstignirea Dumnezeu – Omului, Mântuitorul Hristos.

Vă voi spune câteva exemple, ca să vedem dacă noi ne-am făcut datoria în viața noastră sau am făcut compromisuri, ce constituie mici cedări şi trădări ale principiilor apostolice, evanghelice şi patristice ale Bisericii noastre.

În Finlanda s-a petrecut următoarea întâmplare în zilele noastre. Un profesor de istorie a făcut o conferință împotriva multor persoane oficiale. Înainte de a începe, şi-a făcut într-un chip foarte vizibil semnul crucii. Când a terminat, unul dintre auditori l-a întrebat:

• Din formalitate sau din ostentație ați făcut cruce?
• Noi, ortodocşii, când începem o oarecare lucrare şi suntem împreună cu alții, și atunci când mâncăm, şi când bem, şi când călătorim, şi când mergem să ne odihnim, ne însemnăm trupul cu unealta izbăvirii, sfinţirii şi a mântuirii noastre, Cinstita Cruce. O facem din datorie, fiindcă prin aceasta ne mărturisim credința și cerem marea milă a Dumnezeu – Omului, Hristos. Vă informez că şi în New York, şi în Moscova şi aici în Tirana, dacă aş fi făcut o conferință, aş şi făcut semnul crucii.

Iar noi ne rușinăm să facem crucea noastră, atunci când trecem pe lângă o Biserică sau la masă şi prin felul în care o facem, batjocorim Crucea. În felul acesta arătăm ce legătură superficială avem cu simbolurile credinţei noastre.

În Hios în 1821, când turcii au cucerit insula – ani grei şi negri – 20.000 de locuitori ai insulei, cei mai mulţi tineri, se aflau la țărm pentru a fi junghiați. Le spuneau:

• Călcați în picioare Crucea şi scăpaţi cu viaţă!

Dar cu toții au strigat ca dintr-o singură gură:

• Trăiască Crucea lui Hristos!

Şi-au făcut cruce şi au fost  junghiați cu toții. Iar noi nu avem eroism, printre creştini, să spunem, cine suntem. Se poate ca acestea să fie socotite formalități, dar arată esenţa, atunci când se fac cu dreaptă-cinstire şi atenție.

Vor veni anii ateismului şi ai mărturisirii și va fi nevoie să-L mărturisim pe Hristos înaintea oamenilor şi a tiranilor, chiar şi prin mucenicie. Deoarece nu avem intenție bună, se poate ca Dumnezeu să ne dea puterea mărturisirii și într-o clipă să devenim mucenici, să luăm cununa şi să intrăm în Împărăţia lui Dumnezeu.

Biserica noastră cu aceste cântări binecuvântate pe care le are, ne-a spus astăzi multe. Noi vom pomeni doar atât:,,Cruce preacinstită, sfințește sufletele şi trupurile cu puterea ta” şi,,cu puterea Crucii Tale, mântuieşte-ne pe noi, Doamne”.

Starețul Efrem Filotheitul- Arta mântuirii, Editura Evanghelismos, București, 2018, pag. 105-112