Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home „La fiecare 40 de secunde”

„La fiecare 40 de secunde”

„La fiecare 40 de secunde”

Cei din Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), în urma unor statistici efectuate pe întreg globul, au ajuns la concluzia că, actual, pe planeta noastră, o persoană îşi ia propria viaţă la fiecare 40 de secunde. Înfiorător!!! Iată doar o parte a secerişului bogat pe care diavolul reuşeşte să-l facă, luându-le nădejdea şi curajul de viaţă al oamenilor, în special al tinerilor. Aceste suflete sunt prada vrăjmaşului diavol. Sf. Ioan Gură de aur spune că „Nici o armă nu este mai eficientă în mâna diavolului ca deznădejdea. Tocmai de aceea el nu este atât de mulţumit când păcătuim, ca atunci când deznădăjduim.”

„În fiecare an, aproape 800.000 de oameni mor din cauza sinuciderii – relatează mai departe Organizaţia Mondială –, suicidul fiind a doua cauză de deces în rândul tinerilor cu vârste între 15 şi 29 de ani, după accidentele rutiere.” Iată ce recoltă bogată de suflete strânge diavolul în fiecare an!… E îngrozitor!!

„Fiecare moarte este o tragedie pentru familie, prieteni şi colegi. Sinuciderile pot fi prevenite”, a spus directorul general al OMS.

Da! Pot fi prevenite, dar nu cu metode ştiinţifice, nici materiale. Unii zic că, din cauza lipsurilor materiale, se întâmplă atâtea sinucideri. Nu-i adevărat! Sunt oameni foarte bogaţi, miliardari, care se sinucid. Ceea ce le lipseşte acestor fiinţe care recurg la sinucidere este lipsa de credinţă, lipsa lui Hristos din viaţa lor. Cu excepţia celor care suferă de anumite boli psihice, pe care numai Dumnezeu îi va judeca după milostivirea şi dreptatea Sa…

Un om, în vârstă, dar cu mai puţină credinţă, povestea cum, odată a vrut să vadă şi el ce se întâmplă dacă vrei să te sinucizi.  Era cu plugul la câmp. Şi atunci ce şi-a zis: Nu mă vede nimeni, ia să încerc să văd şi eu ce se întâmplă. Şi a luat o funie, a legat-o de coarnele plugului, a făcut un laţ şi a băgat capul acolo. În momentul când a băgat capul în laţ, a apărut satana şi-l împingea în spate, astfel laţul se tot strângea, deşi el ţinea cu mâna să nu se strângă. Şi s-a luptat un timp să scape de satan, dar diavolul mai tare-l împingea. Atunci, în puţina lui credinţă pe care-o mai avea, şi-a adus aminte de Sf. Cruce şi, cu limba, a făcut semnul Sf. Cruci, zicând: „Doamne, ai milă de mine!” În momentul acela, diavolul a dispărut şi funia s-a slăbit…

Oastea Domnului, prin Părintele Iosif Trifa şi calfele sale, a scos, de-a lungul a aproape un secol, sute şi mii de suflete de la moartea trupească şi sufletească. În continuare, misiunea Oastei este de a-L aduce pe Hristos în viaţa tinerilor şi a tuturor deznădăjduiţilor. Unde locuieşte Hristos, diavolul nu are ce căuta. Unde locuieşte Hristos nu are ce căuta deznădejdea.

Cei care zicem că Îl avem pe Domnul Hristos, în inimile şi-n sufletele noastre, să veghem cu milă şi faţă de cei din jurul nostru care cad pradă gândului sinuciderii… Să nu tratăm cu indiferenţă aceste atitudini grave ale semenilor noştri, pentru că ne facem părtaşi acestui groaznic păcat de moarte!… Din nefericire, am avut mai multe ocazii să aud din gura unora spunând ceea ce nu trebuie spus niciodată, în nicio împrejurare, chiar despre cei din casa lor, care fie au ajuns pradă alcoolului, fie altor patimi care te duc la deznădejde. O femeie a spus despre bărbatul ei: „Omul meu spune mereu că se duce să se înece şi eu i-am spus să se ducă mai repede, că m-am săturat să îl mai văd mereu beat…” Şi un tată zicea despre băiatul său: „Am un nenorocit de băiat care nu munceşte nicăieri, stă numai pe spatele nostru, cere mereu bani de distracţii şi, zilele trecute, a zis că el se duce să se spânzure, iar eu i-am spus că îl ajut…, mă duc să-i aduc funie, că nu-l mai pot suporta aşa…”. Ferească Dumnezeu! Asemenea expresii nici prin gând nu trebuie să ne treacă, dar să le mai şi rostim!… Când simţim că cineva – indiferent cine ar fi acela – este deznădăjduit de viaţă, cu tendinţă de sinucidere, să facem tot ce stă în putinţă spre salvarea lui: un cuvânt de îmbărbătare, un ajutor dacă este într-un necaz, rugăciune şi cercetare cât mai deasă… Iar pentru cei din casa noastră, multă răbdare, mult post şi multă-multă rugăciune…

„Fraţii mei, dacă vreunul va rătăci de la adevăr şi-l va întoarce cineva, să ştie că cel ce a întors pe păcătos de la rătăcirea căii lui îşi va mântui sufletul din moarte şi va acoperi mulţime de păcate” (Iacov 5, 19-20).

Costel ROTARU

din săptămânalul duhovnicesc ”Iisus Biruitorul” / Anul XXX, nr. 39 (1224) 23-29 SEPTEMBRIE 2019

error

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!