Oraşul Sibiu se va putea făli în curând cu un mare jubileu. E vorba de ,,Telegraful Român”, ziarul Mitropoliei de acolo, care ajunge în curând la 80 de ani de viață. Cu adevărat, va trebui atunci mult sărbătorit, fiindcă, afară de partea sa curat bisericească, a însemnat mult şi în laturea națională.
Nu voim să intrăm în materia aceasta, fiindcă vom veni în curând cu un art. nou. Voim aici însă să scriem despre un jubileu nu atât de lung, dar destul de vrednic şi acesta.
E vorba de Lumina Satelor, care a împlinit de curând 10 ani de viață. Numărul ei de la 3 Ianuarie a. c., a fost nr. 1 din anul 11. Aceasta este o frumoasă izbândă, de care se cuvine să ne bucurăm şi la care este de toată cuviinţa să ne oprim.
Lumina Satelor e un ziar săptămânal. Este o o foaie de hrană religioasă-morală pentru obştia cea mare. Aceasta nu se poate hrăni numai cu ziarele obişnuite. Pe acestea nici nu le înțelege prea bine, fiind scrisă într-o limbă care nu mai este cea românească, ci un talmeş-balmeș care nu se poate înţelege uşor. Când unul scrie, de pildă, că averile bisericeşti din Bucovina sunt ,,aproape în unanimitate păduri” (vezi Mişcarea de la 17 Ianuarie a. c.), ce să mai spui de așa limbă! Descurcăm noi în curând şi ciudăţenia aceasta.
Cârmuitorii Luminii Satelor au înţeles că trebuie să dea un ziar după mintea şi graiul poporului. Așa a făcut.
Oamenii care nu au vreme de citit în fiecare zi, aveau însă Duminica drept zi a lor. Trebuia să li se dea o foaie de Duminică.
Aceasta au făcut-o cârmacii Luminii şi au izbutit.
Lumina Satelor a ajuns la 20.000 de foi. Apoi pentru o ţară ca a noastră, în care și cei mai răsăriți nu citesc, este mare lucru să ai 20.000 de oameni de la țară şi din mahalalele oraşelor, care-şi hrănesc mintea cu cititul la vreme de Duminică.
Întru aceasta, ziarul popular de la Sibiu a izbutit pe deplin.
El este în acelaș timp unealta de lucru a Oștii Domnului, adică a acelei întocmiri, care duce o luptă aprigă împotriva beției. Ea este deci nu numai o foaie dulce, de împrăştiare a unor gânduri curate, ci şi o foaie dârză, hotărâtă, bărbătească, care s-a luat de piept cu beția din țara noastră și care duce o luptă în care până acum nimenea nu a izbutit ca ea în Ţara Românească.
Țara cu atâția medici, cu societatea Temperanța, având și aceasta foaia ei România Nouă, nici pe departe nu a fost în stare a face ce a făcut foaia Oștii Domnului.
A cui e Lumina Satelor? Cine o duce?
E a Părintelui Iosif Trifa din Sibiu, care a simțit nevoia unei lucrări sociale în sânul credincioşilor săi și a dat în seama acestui preot o asemenea grijă.
După 10 ani de încordări și de lupte, deşi mai este mult de făcut, putem spune însă că gândul cel bun a izbutit, că mâna Mitropolitului a fost fericită, că alegerea fost bună, că Păr. Trifa s-a dovedit meşter al lucrului său.
În cel întâi nr. al anului al 11-lea, d. I. Gr. Oprișan scrie articolul de frunte. În el arată că, pe când cititorii de cărţi literare nu sunt în ţara noastră mai mulți de 5000, Păr. Trifa a izbutit să aibă aşa de mulți cititori, la o foaie cu răzbatere între oameni fără carte.
Meritul cel mai mare însă este tot acela că mulți din acești cititori sunt din cei zmulși din ghiarele beției. Este mare lucru să schimbi gustul omului pe altceva; în locul unei desfătări trupeşti omorâtoare, să-i dai alta sufletească, înviorătoare.
Deci, într-o țară ca a noastră, care are nevoie de întărire în atâtea privințe, care este îndopată cu fel de fel de stricăciuni, în chip atât de înfricoșat, și e mânată astfel spre peirea ei, este o faptă mântuitoare aceasta a Părintelui Trifa cu Lumina Satelor și cu Oastea Domnului.
Foaia sărbătorită trebuie cunoscută, lăudată și ajutată.
Noi, având în mână noul nr. al ziarului, care ne vesteşte pășirea în anul 11 al Luminii Satelor, nu numai ne-am bucurat, ci am dorit ca bucuria s-o întindem şi altora. De aceea am scris acestea şi din toată inima strigăm:
Spor foii spre sute de mii de cititori, iar vâslaşilor ei: sănătate şi ani mulți, întru împlinirea vrednicei lor chemări!
Arhim. Scriban
Articol din ziarul ,,Epoca”, 1932, nr. 881-904
