Meditaţii la Evrei 6, 13-20
„…noi, cei ce căutăm scăpare, să avem îndemn puternic ca să ţinem nădejdea pusă înainte, pe care o avem ca o ancoră a sufletului, neclintită şi tare, intrând dincolo de catapeteasmă” (v. 18-19)
Nădejde neclintită şi tare!”. Fără o nădejde neclintită şi tare, credinţa noastră s-ar risipi, fiindcă o credinţă care nu are nădejde se prăbuşeşte la prima luptă. Câtă vreme noi avem o nădejde vie că ne vom împlini o dată gândul fericit, iubirea noastră luptă, arde, rabdă, strigă, plânge şi se zbate, aducându-ne biruinţă.
Sfântul Ioan, în Evanghelia Sa, ne spune: „Să nu se tulbure inima voastră. Credeţi în Dumnezeu, credeţi şi în Mine” (Ioan 14, 1).
Credinţa şi încrederea noastră în Tatăl cel Ceresc trebuie să fie nemărginite şi tari. Trebuie să ne încredem din tot sufletul în Dumnezeul cel Atotputernic, Care ne poate da tot ce ne trebuie şi Care poate face minuni în viaţa noastră.
O, câte stări de deznădejde au fost şi în viaţa noastră când am fost trecuţi prin încercări şi ispite!… Domnul Iisus ne-a spus că, totdeauna când începe să ni se tulbure inima, să avem credinţă în Dumnezeu şi să avem credinţă în El, Fiul Său. Ce înseamnă asta? Înseamnă că, în faţa unei primejdii mai mari decât puterea noastră, trebuie să nu deznădăjduim, ci să ne ridicăm, cu credinţă şi mare nădejde, gândul şi privirea noastră spre Dumnezeul cel Viu, spre Hristos cel Biruitor, a Cărui putere este nespus mai mare decât valurile mării înfuriate şi a Cărui Prezenţă este lângă noi. Când avem o credinţă puternică, inima noastră nu se mai tulbură, ci se linişteşte dintr-o dată toată şi nu mai poate fi tulburată de nimeni şi de nimic. Vedem, de multe ori, pe copiii noştri câtă dragoste şi încredere au în noi, părinţii lor, încât, de multe ori, aceasta întrece dragostea şi încrederea ce le avem noi în Tatăl cel Ceresc. Când trăieşti o viaţă predată Domnului, când trăieşti o viaţă de copil al lui Dumnezeu, răscumpărat prin Jertfa cea mare a Fiului Său, atunci necazurile, îngrijorările şi lipsurile îţi fac o viaţă dulce şi liniştită, pentru că Tatăl Ceresc acoperă toate lipsurile tale trupeşti şi sufleteşti.
O, Doamne Dumnezeul nostru, Îţi mulţumim pentru toate adevăratele Tale făgăduinţe puternice şi binefăcătoare şi pentru puternicul Tău ajutor cu care eşti gata să ne acoperi, totdeauna, când suntem în primejdie! Ai milă de noi atunci când, din pricina multor vrăjmaşi sau prea multor lovituri, inimile noastre încep să se tulbure, pierzându-ne credinţa în Tine şi în biruitoarea Ta venire. Îndură-Te atunci de noi, Doamne, şi trimite-ne puternic în inimă Duhul Tău, Care, prin credinţă în puterea şi în ocrotirea Ta, să ne umple inimile din nou de curaj şi de linişte. Nu ne lăsa să fim fricoşi, ci păstrează-ne inimile totdeauna netulburate, în orice loc ne-ai duce, în orice stare ne-ai lăsa şi orice primejdii ar fi să vină peste noi.
Fiul meu, de-ncepi un lucru,
în izbânda lui să crezi,
căci, când neclintit vei crede,
sigur ai s-ajungi să-l vezi;
dar credinţa în izbândă dac-o
pierzi sau ţi-o slăbeşti
niciodată în viaţă ce-ncepi
n-ai să isprăveşti.
(Traian Dorz, Proverbe)
Amin.
Slăvit să fie Domnul!
Pr. Ionel MARIN
