1. Dragostea care se arată prin ascultare,
iar ascultarea care se arată prin dragoste,
amândouă sunt la fel de mari,
amândouă sunt la fel de sfinte,
amândouă sunt la fel de prezente în tot ce a făcut Fiul Tatălui.
Şi în orice împrejurare.
2. Împreună lucrarea Fiului, ca Om, cu Tatăl Său Ce¬resc
a fost învăluită permanent în aceeaşi luminoasă şi dulce părtăşie: tot ce a voit Tatăl a fost făcut de Fiul în-tocmai.
A fost făcut întocmai când a voit Tatăl,
a fost făcut întocmai cum a voit Tatăl
şi a fost făcut întocmai aşa ca Voia Tatălui, oricât de mare a fost lupta, răbdarea şi jertfa cerută de această lucrare.
3. Oricât de grea a fost ascultarea Sa de Tatăl
şi oricât de încercată a fost dragostea Sa,
Fiul a dat Preţul întreg prin supunerea Lui totală.
Aceasta este taina şi temeiul părtăşiei depline, per-manente.
Fiul I a dat Tatălui totul.
De aceea şi Tatăl I a dat Fiului toate (Mt 11, 27).
4. Oare cât I ai dat tu, dragul meu, Tatălui Ceresc din cele ale tale?
Câtă ascultare şi dragoste Îi dai?
Cât I ai jertfit din persoana ta, din timpul tău, din bunurile tale, – dacă spui că eşti fiul Lui
şi că doreşti să ai părtăşie cu El?
Iată, de această condiţie depinde şi cât îţi va da ţie Tatăl când Îi vei cere
şi când Îl vei ruga.
De ascultarea ta faţă de cererile Tatălui depinde şi ascultarea Lui faţă de rugăciunile tale.
5. Orice despărţire între cei iubiţi şi iubitori este du-reroasă şi grea.
Chiar dacă cel iubit se duce nu la suferinţă, ci la pe-trecere, despărţirea este tot grea.
Dar cât de grea este şi trebuie să fie despărţirea când înştiinţările dureroase şi presimţirile negre dau în-credinţarea că această despărţire este făcută spre cine ştie ce moarte!
Şi pe cine ştie câtă vreme!
Cum era despărţirea Domnului de ucenicii Săi în seara Cinei.
6. Totuşi, ce mângâietor este să ştii că dincolo de tunelul întunecos, dar scurt, al despărţirii te aşteaptă bu-curia unei întâlniri negrăite şi eterne!
Ce fericită este nădejdea şi aşteptarea întâlnirii a-propiate cu sufletul iubit şi mult dorit!
Bucuria aceasta este ca soarele care îşi trimite razele lui cu mult timp înainte de a se arăta el răsărind.
Şi le lasă în urmă încă multă vreme şi după ce s a dus apunând…
7. Gândul revederii cu fiinţa pe care o doreşti te umple de bucurie chiar şi înainte de a o revedea, când încă o aştepţi şi te apropii de ea.
Cu câtă grijă numeri zilele sau clipele care mai sunt până la împlinirea dorinţei scumpe!
Cu ce fiori petreci şi întâmpini fiecare seară şi dimineaţă ce ţi o aduc tot mai aproape!
Şi, când ştii sigur că a mai rămas puţină vreme, tresari în orice ceas, gândindu te că s ar putea întâmpla a¬cum minunea, – şi aceasta îţi face ochii să strălucească fericit şi răsuflarea să ţi se oprească de bucurie că ar putea fi ea.
O, fie binecuvântată dragostea curată, statornică şi fierbinte de Dumnezeu… singura ce poate totul!
8. Scump suflet al meu, scumpă iubirea mea, ade¬vă-rată este făgăduinţa cea mai scumpă a Domnului nos¬tru. Şi întocmai aşa va fi cu Venirea Sa.
Încă puţină, foarte puţină vreme, şi Cel aşteptat de dragostea credinţei noastre nerăbdătoare va veni pe ne-aş¬teptate, întocmai aşa cum ne a spus El înainte de a pleca.
9. Să trăim şi noi cu această încrezătoare şi fericită nădejde strălucită, străduindu ne clipă de clipă să fim găsiţi de Domnul nostru Iubit în starea şi în locul dorit de El.
Atunci rugăciunea şi roadele noastre L ar chema mereu împreună cu dragostea Duhului:
„Vino, Doamne Iisuse!” (Apoc 22, 20).
10. Multe din Cuvintele Domnului au fost uneori neînţelese de ascultătorii Săi.
Şi de multe ori neînţelegerea sensului adevărat al acestor cuvinte a produs aprinse discuţii şi a stârnit mul-te nedumeriri printre ei.
Când însă dragostea adevărată şi dorinţa sinceră de ascultare au fost legătura şi părtăşia dintre ucenicii Dom¬nului, neînţelegerea n a stăruit prea mult, n-a întârziat să plece dintre ei niciodată
şi armonia n a întârziat să vină.
11. Nedumeririle s au limpezit repede, deplin şi frumos, – fiindcă inimile lor erau curate şi gândurile lor erau bune.
Unde există cu adevărat dragoste vie şi curată
împreună cu dorinţa sinceră de ascultare,
totdeauna sfârşesc toate frumos.
12. Acolo unde dragostea şi ascultarea sunt vii – chiar şi neînţelegerile sunt prilejuri care le arată cât de curată le este iubirea lor, gata să renunţe şi să cedeze.
Şi cât de frumoasă le este smerenia lor, gata să se supună şi să se unească.
Pe linia acestui gând poate că este nevoie chiar să vină din când în când şi unele păreri deosebite, tocmai spre a i arăta celorlalţi, tuturor, pe aceia care au cu adevărat în ei Duhul lui Hristos.
Adică tocmai spre a ieşi la iveală cei cu adevărat credincioşi (I Cor 11, 9).
13. În lumina acestui gând le spunea Sfântul Pavel fraţilor credincioşi că trebuie să fie între ei şi păreri deosebite, tocmai spre a se vedea, în timpul acestor dis-cuţii, care sunt cei mai buni. Cei ce sunt gata să arate că mila trebuie să biruie judecata,
că dragostea trebuie să biruie dreptatea
şi că părtăşia şi unitatea frăţească trebuie să fie salvate cu orice preţ.
14. Desigur, este trist că nu putem ajunge totdeauna şi cu toţii la acelaşi înalt şi deplin fel de a înţelege toate lucrurile.
Şi mai ales că nu putem înţelege la fel toate lucrurile mântuirii şi toate cuvintele lui Dumnezeu.
Ce luminoasă bucurie am avea cu toţii, printr o unică şi limpede părere despre acestea, dacă într adevăr ne am strădui fiecare sincer pentru aceasta!
15. Dar cea mai amară zdrobire a inimilor noastre şi a unităţii dintre noi este că, în aceste deosebiri de păreri, uneori ajungem nu numai la partide potrivnice, ci şi la tabere dezbinate şi vrăjmaşe,
prin care ne ridicăm cu ură unii contra altora şi cu gând nimicitor,
spre a ne arăta nu bunătatea credinţei – ci răutatea păcatului din inimile noastre.
16. Când noi ne sfâşiem în partide îi facem pe vrăj-maşii lui Hristos să batjocorească Numele Lui
şi pe prietenii Domnului să plângă cu deznădejde pentru noi,
iar pe sufletele care caută calea mântuirii le facem să se depărteze scârbite de ea înainte de a o găsi.
Aceasta este starea creştinismului de azi, dezbinat în atâtea partide
şi despărţit de atâtea prăpăstii, parcă de netrecut, dintre aceiaşi fraţi.
17. „Puţina vreme” despre care a spus Mântuitorul nostru că mai este poate că trebuie să fi şi trecut de mult.
Dar starea noastră rea şi nepregătită Îl face încă pe Domnul nostru să întârzie mereu la uşă, fără a Se decide să intre.
Certurile dintre noi, luptele din casa noastră, ţipe-tele cu care ne lăudăm pe noi şi îi hulim pe fraţi se aud până în Cer.
Acestea opresc şi împiedică Venirea Domnului!
Încetaţi, fraţilor!
Să încetăm cu toţii.
Acum şi imediat!
18. Să arătăm o dată că am înţeles ceva şi noi din Evanghelia despre care tot predicăm,
să arătăm o dată că avem şi noi ceva din Duhul Sfânt trimis de Domnul nostru.
Să facem o dată să se aştearnă o mare pace, un cu-tre¬murător armistiţiu pe toate fronturile dintre taberele lui Hristos.
Să L ascultăm o dată pe Domnul nostru,
să aruncăm o dată armele diavolului
şi să ridicăm steagurile albe ale împăcării.
19. Să ieşim odată din tranşeele potrivnice şi să a-ler¬găm unii spre ceilalţi îmbrăţişându ne cu o sărutare înlăcrimată şi sfântă, spunându ne:
„Vine Domnul nostru!”
Să ne afle gata de a L întâmpina.
Aşa cum ne a dorit El!
O, cu câtă grabă ar trece atunci Preaiubitul nostru Aşteptat peste toţi munţii care ne despart acum pe unii de alţii şi pe noi de El!
Şi fericita noastră Nuntă cum ar începe de repede şi de minunat!
Să ne rugăm şi să lucrăm pentru aceasta!
20. Cât de mare este bucuria învăţătorului când vede că ucenicul său înţelege lucrurile de la prima ex-plicaţie!
Ce mare este şi bucuria părintelui când vede pe faţa fiului său că a înţeles deplin ceea ce a voit el să i spună!
Ce dulce este şi bucuria soţului când în ochii soţiei sale el a văzut limpede înţelegerea gândurilor lui şi îm-părtăşirea simţămintelor sale!
Dar cât de amar este contrariul!
Domnul Iisus aşteaptă de la noi să L fi înţeles din toată inima, mai ales în dorinţa păcii şi înţelegerii dintre noi, în vederea Venirii Lui a Doua oară!
Să ne rugăm mai fierbinte şi să lucrăm mai hotărâţi pentru aceasta.
Doamne, Duhule Sfinte, ajută ne!
Amin.
Mărturisirea strălucită / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2007
