Cea de-a doua adunare mare a noastră, a fost la înălțimea celei din anul trecut. Cetatea Sibiului s’a cutremurat în fața mulţimii ostaşilor. Atât la Răşinari cât şi la Sibiu am trăit clipe măreţe, pe care nu le vom putea uita niciodată. Domnul să fie lăudat! Ceriul ne-a copleşit cu binecuvântări şi cu mari bucurii. In ochii tuturor ostaşilor însă se putea citi tăinuita durere că părintele Iosif nu este in mijlocul nostru .- Iată cum a decurs serbarea:
Cutremurati de Duhul sfânt, care ne-a pătruns în prasnicul Cincizecimii din anul trecut, şi plini de dorinţa de-a mai retrăi zile de săr-bătoare ca acelea, potrivit făgăduinţei pe care am făcut-o în anul trecut, ca praznicul Pogorârii Duhului sfânt, să fie praznicul Oastei Domnului, ne-am adunat şi în acest an în oraşul Sibiu, capitala Oastei. La glasul nostru de chemare, au alergat frații ostaşi din toate unghiurile ţării. De la Nistru şi până la Tisa, de la Dunăre până în Bucovina toate părțile ţării noastre au răspuns apelul de la Sibiu. Cu toată vremea de criză frații au alergat făcând jertfe mari. Oastea Domnului pe întreaga țară a trecut cu succes cel de-al doilea examen al său. De altfel acest examen trebuia să-l facem, nu atât pentru noi, cât pentru vrăjmaşii noştrii cari în anul trecut s’au năpustit cu atâta înverşunare asupra mişcării noastre. Voiau s’o distrugă, dar cu atât mai falnică s’a ridicat, pentru că Oastea Domnului nu este lucrare omenească, ci rod al Duhului Sfânt. Ca şi în anul trecut, anul acesta , Oastea, a grăit prin fapte! 2000 de suflete purtate de dorul sfânt de-a fi frații împreună, au mărturisit în acest an la Sibiu, că Oastea Domnului este lucrarea Duhului sfânt. 33 de județe, au avut reprezentanţi În adunarea de la Sibiu.
Binecuvântarea ceriului.
Cu toţi ştim cât de ploioasă a fost primăvara din anul acesta; aproape nu a trecut zi, în care să nu fi plouat. Până în Vinerea Rusaliilor, ceriul a fost acoperit de nouri grei şi frunțile noastre asemenea erau îngândurate. In program aveam pelerinajul la Răşinari, distanță de 10 km. de Sibiu. Ce ne-am fi făcut pe vreme ploioasă? Dar Domnul a avut milă de noi; Sâmbătă norii au în- ceput a se împrăştia, razele calde ale soarelui s’au ivit, în inimile noastre s’a făcut senin. Doauă zile de soare plin au urmat. Zilele Rusaliilor, zilele Oastei. Slăvit să fie Domnul care ne-a binecuvântat.
Sosirea fraţilor.
De Sâmbătă dimineața, pâlcurile de frați au început să sosească. Sâmbătă seara am ieşit la gară unde aşteptam pe frații de la Bucureşti. Care nu ne-a fost surprinderea când am văzut sutele de frați, cari au sosit cu cele două trenuri de Copşa şi Braşov. De la Bucureşti peste 20, în frunte cu iubiții noştrii frați Opri- şanu, Lascarov-Moldovanu, Tǎnǎsescu, Paschia şi alţii. De la Iaşi 5 fraţi, de la Chişinău păr. Grosu impreună cu fr. I. Miron; de la Braşov peste 70 de frați în frunte cu fr. I. Brânzea, Dr. Suciu-Sibian şi fr. R. R. Hagiu. S’a format o lungă coloană de peste patru sute persoane cu 6 steaguri şi în cântări am purces de la gară spre Academia Teologică unde urma să avem adunare. Un popas s’a făcut în fața Librăriei Oastei, iar de-acolo cu sufletul plin de bucurie ne-am dus în sala de adunare de la Academie.
Adunarea de Sâmbătă seara.
Aula Academiei a fost prea mică pentru a ne cuprinde pe toți. Cu toții eram plini de însuflețire. Cântările răsunau cu multă putere se împreunau în cântare sfântă, mărturisind simțămintele noastre de mare bucurie.
Această bucurie o mărturiseşte păr. Gh. Secaş luând cuvântul şi spunând fratilor ostaşi cuvinte de bună sosire. Fratele Lascarov de la Bucureşti, Cihodaru de la Iaşi, păr. Grosu de la Chişinău, păr. Popovici din Glingeni şi-au arătat cu toţii bucuria lor spunând cuvinte de zidire şi de frăţească dragoste. Atât de legati ne-am simţit încât nu ne-am fi mai despărţit.
Găzduirea ostaşilor.
Aici trebuie să aducem mulțumirea noastră celor ce cu dragoste s’au arătat primitori de frati. Multumim instituțiilor: Academia teologică Andreiană, Şcoala normală de băeţi şi cu deosebire şcoalei de cântăreți, condusă de păr. Șt. Morar, care ne-a pus la dispoziție fân proaspăt, unde s’au odihnit cu mul- tumire fraţii.
Asemea aducem mulțumirea noastră fraţilor din Răşinari, în frunte cu preoții de-acolo, cari în ziua pelerinajului au găzduit şi ospătat sute de ostaşi.
Domnul să le răsplătească!
Scrisoarea Părintelui Iosif Trifa.
Din prilejul serbărilor noastre din praznicul Cincizecimii, scumpul nostru părinte Iosif, reținut în şcoala suferintelor departe în țări străine, ne-a trimis următoarea scrisoare plină de focul dragostei sale pentru noi.
Iubiţii mei frati ! Departe fiind de voi, pribeag prin ţări străine şi greu bolnav cu duioşie mă gândesc la adunarea din Sibiu şi vă trimit de pe patul meu de su- ferință frăţeştile mele salutări, rugând pe Domnul Oastei să împărtăşească şi acestei adunări suflarea cea caldă şi sfântă a Duhului sfânt, inițiatorul şi cârmuitorul miscării noastre.
Iubiţii mei! Să nu vă perdeți cumpătul din pricina năcazurilor mele (Efeseni 3, 13). Totul este voia Domnului. Poate clipa plecării mele acasă la Domnul nu este departe (2 Tim. 4, 8 şi 2 Cor. 5, 8). O, nu fiți întristați pentru aceasta. Oastea Domnului este a Domnului şi El va avea grijă de ea. Eu am fost numai un vas umil şi netrebnic de care Domnul s’a folosit în lucrarea Sa. Eu vă zic ca apost. Pavel: Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această lucrare, o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos (Filipeni 1, 6).
Nu uitați apoi, iubiții mei, că orice lucrare nouă, pentru statornicia ei, cere jertfă. Mănăstirea de la Argeş nu s’a putut termina până când în temelia ei n’a fost îngropată o jertfă de om.
E adevărat că Jertfa cea scumpă a scumpului nostru Mântuitor suplineşte şi săvârşeşte totul, dar istoria ne arată în chip luminos că creştinismul a înflorit şi a odraslit şi prin jertfa celor cari, urmând pe Domnul, şi-au pus viața în slujba Lui.
Vă mulțumesc, iubiții mei, pentru rugăciunile pe cari le-ați făcut şi le faceți pentru mine. Le-am simţit şi le simtesc. Esact din Dumineca Slabănogului când a-ți început a vă ruga pentru slăbănogul Oastei boala mi s’a uşurat. Puterile îmi revin. Dacă va fi în voia Domnului, cred că mă voi reîntoarce iarăşi în fronturile Oastei pentru a vă mai spune- – prin foaie şi cărți -ceeace Duhul Domnului mi-a încredintat să vă spun.
În această nădejde vă zic: la revedere în frontul Oastei şi prin draga noastră foaie »Oastea Domnului«.
Iar dacă totuşi voia Domnului va fi să plec acasă la El, eu vă trimit de aici din depărtare ultimul meu duios salut de despărțire zicându-vă: frații mei! iubiții mei! Rămâneți cu Domnul!
Davos (Elvetia), la 1 Iunie 1933. Preot Iosif Trifa.
.