Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Fraţii mei dragi, iubiţi munca. Nu iubiţi lenea.

Fraţii mei dragi, iubiţi munca. Nu iubiţi lenea.

Fraţii mei dragi, iubiţi munca. Nu iubiţi lenea.

Fraţilor tineri, când vă căutaţi un tovarăş de viaţă, căutaţi să semene cu voi, să aibă acelaşi caracter, să aibă aceeaşi credinţă, mai ales să aibă aceleaşi gânduri, căci numai în felul acesta voi veţi fi binecuvântaţi.

Apoi ne-am mai gândit, căci s-a spus aici despre cineva care şi-a căutat o mireasă care nu semăna cu el. S-a vorbit aseară puţin şi despre Naomi şi mult s-ar fi putut vorbi despre Rut, nora ei. Rut, cea care s-a căsătorit cu Boaz, care a cules spice de pe ogorul lui Boaz când era săracă şi când era orfană, şi când era nenorocită.

Acestei tinere nu i-a fost ruşine să se ducă pe ogorul unui om bogat, să culeagă spice de acolo. Nu i-a fost ruşine. Munca nu-i o ruşine pentru un credincios.

Un credincios munceşte cu drag şi cu bucurie în orişice loc. Munca îl ridică pe credincios, ea nu îl înjoseşte. Aşa a făcut Rut – şi pe urmă, lui Boaz nu i-a fost ruşine să se căsătorească cu sărmana aceasta moabită, tânără. Lui Boaz nu i-a fost ruşine. Boaz, omul acela bogat, trebuia să-şi caute o mireasă potrivită cu el, dar el nu face aşa. El se căsătoreşte cu o fată săracă, sărmană, nenorocită, orfană, cu aceea căreia i-a murit bărbatul, cu aceea care nu avea pe nimeni ca reazem.

Pentru ca apoi Rut să-l nască pe Obed, care a fost tatăl lui Isai; şi Isai, tatăl lui David. Cum se spunea aseară: de aici, din durerile unora, au ieşit bucuriile şi binecuvântările altora. S-a spus despre Solomon într-o poezie că şi el iubea o ciobăniţă, ca să-i fie mireasă.

Rari au fost oamenii aceştia pe pământ, dar ei L-au închipuit pe Hristos. Atât Boaz, cât şi Solomon, ei, care au căutat o soţie săracă şi străină, care nu semăna cu ei, L-au închipuit pe Fiul lui Dumnezeu, El, Mirele de mâine.

Avraam l-a trimis pe robul lui să caute o mireasă pentru fiul său Isaac. Avraam a ştiut pe cine să trimită şi unde să trimită.

Dumnezeu L-a trimis pe Duhul Său în lume, să caute o mireasă pentru Fiul Său. Da, Iisus, Regele Iubirii, El, Sfântul, caută o mireasă nesfântă. El, Bogatul, caută o mireasă săracă. El, Frumosul, caută o mireasă hâdă.

Când priveşti la frumuseţea Lui, când priveşti la dragostea Lui, când priveşti la înălţimea Lui, spui: „Doamne, sunt firicelul de nisip, sunt gunoi, sunt praf, sunt nimica înaintea Ta, Doamne… Cum m-ai ales şi m-ai chemat şi pe mine, ca să mă faci una cu ai Tăi? Şi pe toţi împreună să ne faci mireasa Ta?”

Numai El nu Şi-a căutat o mireasă sfântă ca El. Numai El Îşi ridică mireasa din gunoi şi o spală, şi o curăţeşte, şi o sfinţeşte.

O, fraţii mei dragi! Ne-am bucurat în ziua de astăzi şi am trăit din nou ce au trăit şi nuntaşii din Cana Galileii. Nu putem să spunem în cuvinte bucuriile noastre ce le avem când ne întâlnit la asemenea prilejuri. Nu putem să-I mulţumim Domnului, Care S-a îndurat de fiecare dintre noi, ca să ne apropie până la El pe noi, nişte săraci şi nenorociţi ai nimănui, ca să ne facă poporul Lui, ca să avem parte de o aşa chemare sfântă şi înaltă, ca să rămânem mireasa lui Hristos.

S-a vorbit aici despre hărnicia Rebecăi, cum a primit ea cu bucurie să dea apă nu numai robului lui Avraam, ci şi cămilelor lui. Ea a dat mai mult decât i s-a cerut. Era spre seară şi acasă la ei era mult de lucru când Rebeca a început adăpatul cămilelor, în număr de şapte. Aveau şi ei acasă vite şi multe lucruri şi griji o mai aşteptau pe Rebeca. Dar ea, când a fost vorba să ajute pe un străin pe care nu l-a văzut niciodată, a fost gata să dea apă nu numai robului, ci şi cămilelor lui. Cu cât drag şi cu câtă bucurie se uita în ochii robului lui Avraam. Robul se întreba: „Doamne, oare asta o fi? Doamne, cu câtă credincioşie Te porţi Tu faţă de stăpânul meu Avraam!”.

Iar când termină de dat apă cămilelor, robul o întreabă: „A cui fată eşti tu?”. Fata îi spuse a cui este, şi robul cade cu faţa la pământ: „Doamne, cum mi-ai împlinit rugăciunea mea şi ai dat şi ai arătat bunăvoinţă faţă de robul Tău Avraam…”.

Hărnicia… Hărnicia este o podoabă pentru cei credincioşi. Hărnicia este o podoabă pentru o fiecare tânără, pentru fiecare soră credincioasă. Hărnicia… munca… Dumnezeu a făcut lumea în şase zile. În şase zile s-a făcut tot ce văd ochii noştri: şi cerul, şi pământul, şi pomii, şi vieţuitoarele, peştii şi toate.

Mai era nevoie să mai facă Dumnezeu încă o zi? Că doar erau toate făcute… Da!… Mai era nevoie de încă o zi, de ziua a şaptea. Ziua a şaptea, Dumnezeu a binecuvântat-o. Şi, pentru că Domnul a binecuvântat ziua a şaptea, au fost binecuvântate şi celelalte şase. Numai pentru faptul că a fost binecuvântată ziua a şaptea de Dumnezeu şi numai pentru că Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea au avut şi celelalte rostul lor. Au avut şi ele binecuvântare doar din ziua a şaptea.

În locul acesta, fiecare dintre noi am venit după o săptămână de muncă… Dar parcă în locul acesta nu se mai simte oboseala muncii noastre. Şi ne vom întoarce iarăşi cu drag la munca noastră, la slujba noastră împreunată cu rugăciunea către Dumnezeul nostru. Pentru un credincios, munca nu-i o ruşine. Un credincios nu-şi face munca numai ca pe o datorie, ca pe o sarcină… Ci un credincios care e binecuvântat de Dumnezeu munceşte cu bucurie şi cu drag.

Când vezi că prin munca ta familia ta înfloreşte…

Când vezi pe copiii tăi că sunt fericiţi şi bucuroşi, că sunt îmbrăcaţi frumos şi curat…

Când vezi că masa ta e plină şi nu duci lipsă…

Frate muncitor, tu uiţi că ţi-a fost greu muncind. Eşti bucuros şi fericit şi te duci şi munceşti şi mai departe.

Când vezi că societatea ta înfloreşte prin munca ta, tu eşti fericit şi cânţi muncind.

Când vezi că patria ta şi poporul tău este binecuvântat prin munca ta, tu eşti fericit şi munceşti cu drag şi cu bucurie.

Toţi cei care muncesc cu drag sunt fraţii noştri. Noi ne iubim munca. Părinţii noştri aşa ne-au învăţat. Domnul Iisus spune în Evanghelie: „Tatăl Meu lucrează şi Eu de asemenea lucrez”. Dumnezeu lucrează încă şi ai Lui lucrează, fraţii mei dragi.

Munca este o cinste. Munca este o binecuvântare. Rebeca cea harnică ne dă şi ea o dovadă despre lucrul acesta. Fraţii mei dragi, iubiţi munca. Nu iubiţi lenea. Un credincios nu va putea mânca niciodată o pâine a lenei, o pâine câştigată de alţii. El va munci cu mâinile lui, aşa cum a spus şi Sfântul Pavel: „Voi singuri ştiţi că eu cu mâinile mele am muncit pentru trebuinţele mele şi ale acelora ce erau cu mine, ca să nu fiu o sarcină asupra nimănui.”

Aşa ne-au învăţat pe noi părinţii noştri, aşa ne-au învăţat pe noi înaintaşii noştri!…

S-a spus aici, în locul acesta: „Obosiţilor, veniţi la Iisus”… Noi nu suntem obosiţi de muncă. Munca nu ne oboseşte niciodată. Dacă suntem obosiţi, atunci suntem obosiţi numai că nu ne înţeleg prietenii sau cei cărora le vrem binele. Aceasta ne oboseşte, nu munca. Aşa ne-au spus nouă şi ne-au arătat părinţii noştri.

Hărnicia Rebecăi am dori să o recomandăm la toate tinerele noastre, pentru că credinţa este încununată şi binecuvântată numai prin muncă. Când munca şi hărnicia lipsesc de la un credincios, atunci lipseşte cununa credinţei lui. Credinţa lui nu mai poate fi încununată când lipseşte munca şi hărnicia.

 

29. CEL DE-AL ŞAPTELEA VAS
din a doua vorbire a fratelui Popa Petru (Săucani) la nunta de la Gădălin – octombrie 1979

Strângeţi fărâmiturile / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2010 – vol. 1

 

Pogorârea Duhului Sfânt prilejuieşte şi anul acesta împlinirea bucuriei ostaşilor Domnului de a poposi la Sibiu în adunare „de Sărbătoare”, întâlnire ce se va desfăşura cu binecuvântarea Înaltpreasfinţiei Sale, Dr. La­u­renţiu Streza, Mitropolitul Ardealului. Adunarea de Tineret, intrată deja în tradiţia marilor adunări ce se desfăşoară la Sibiu, are ca temă „Munca şi lenea duhovnicească”

Bibliografie: „Munca și lenea” – autor: Preot Iosif Trifa, Editura Oastea Domnului, Sibiu. Cartea cuprinde meditaţii şi învăţături despre munca şi lenea duhovnicească dar şi despre munca şi lenea trupească. Cartea a fost tipărită pentru prima dată în anul 1936 în 10.000 exemplare.

error

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!