Mare este Dumnezeu şi mari sunt lucrurile Sale! Spun asta, acum, când se pare că diavolul caută să se amestece în toate lucrurile de pe pământ şi chiar în cele sfinte, când poate. După Revoluţie, au venit peste ţara şi poporul nostru păcate la care, ieri, românul nici nu a putut gândi, iar astăzi sunt legiferate şi bat la poarta casei lui, ispitindu-l. Şi mulţi cad pradă acestor păcate, căci ele se prezintă ca şi cum ar fi lucruri normale, provenite din necesitatea libertăţii omului.
Tot omul cu ochi sănătoşi poate vedea tacticile diavolului de a opri oamenii să-L caute pe Domnul în biserică, în mănăstire etc. Diavolul a reuşit, în mare parte, să scoată în calea omului biserica lui – cârciuma. Adică, mai în toate locurile, în preajma mănăstirilor se ridică un han sau un popas turistic care, în scurt timp, devine restaurant cu program non-stop şi cu toate cele spurcate.
La noi, în com. Bucoşniţa, jud. CaraşSeverin, vrăjmaşul a primit o lovitură usturătoare şi anume: în preajma bisericii din satul nostru, de mulţi ani, avea diavolul „biserica“ lui prin care, pe parcursul multor ani, a cules roadă bogată de suflete. Ca membru al satului, mi-a fost dat să văd lucruri dureroase în acest loc blestemat: oameni şi familii distruse, copii şi mame plângând din cauza acestui locaş al Satanei, a cărui uşă era permanent deschisă, iar oamenii, când veneau la biserică, ori când se întorceau, erau parcă înghiţiţi de această gură de iad. Am văzut cum unele mame veneau de acasă cu câte un copil în braţe plângând, iar la uşa birtului trimitea copilul la tatăl lui să plângă, căci poate, plângând, va reuşi să-l scoată de acolo şi să meargă acasă. Uneori, lucrul acesta reuşea , dar de multe ori copilul era azvârlit afară, iar bietul om îşi cheltuia banii şi sănătatea în continuare. Dar iată minunea:
Preotul satului, împreună cu credincioşii, nu au mai putut suporta lucrul acesta şi, prin diferite metode, au trecut la atac în numele Domnului, şi Satana a fost înfrânt. Eu, cel care vă spuneam câte lucruri groaznice am văzut, văd astăzi ceva care te face să verşi lacrimi de bucurie şi să zici: mare eşti, Doamne, şi mari sunt minunile Tale. Mame cu copii în braţe sau duşi de mânuţă, îmbrăcaţi frumos, vin acum spre locul odinioară blestemat, dar care a căpătat altă înfăţişare, căci diavolul a fost izgonit, iar locul, sfinţindu-se, a devenit lăcaş pentru „ghioceii“ satului, adică grădiniţă, şi, în partea laterală, unde erau păstrate muniţiile Satanei – lăzile cu băutură – te bucuri când vezi scris la intrare: Sala de adunare a Oastei Domnului.
Totuşi unii oameni îl primesc pe diavol în casele lor, cedându-i câte o cameră sau mai multe. Sărmanii de ei!
Cu toate acestea, biruinţa a fost de partea Domnului, căci l-a alungat din preajma bisericii. Pentru toate acestea, noi cei care vieţuim în satul Bucoşniţa spunem alături de fratele Traian: nu-i nimeni mai dator ca noi!
Nelu BUZAN, Bucoşniţa, Caraş-Severin
articol publicat în săptămânalul duhovnicesc al Oastei Domnului, ”Iisus Biruitorul” / Anul IX, nr. 43 (133) 19-25 OCTOMBRIE 1998
