Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Iisus Hristos, izbăvitorul de demoni

Iisus Hristos, izbăvitorul de demoni

Iisus Hristos, izbăvitorul de demoni

Avem un Dumnezeu deranjant pentru aliații diavolului și pentru diavol ca atare. La două mii de ani de la minunea povestită nouă de evanghelistul Luca (Luca 8, 26-39), despre care nu trebuie să uităm că era medic, suficienții mediocrității în cunoaștere ne vorbesc despre cum astfel de povești sperie copiii. Și trebuie evitate din cultura lor. Ori transformate în opționale ore de religie, ca istorie a cugetării umane. Aș fi de acord cu ei, dacă diavolul ar fi o poveste. O găselniță și atât. Evanghelia aceasta – și nu este singura – ne arată că nu e chiar cum propovăduiesc dumnealor. Un medic de talia Sfântului Luca nu putea greși diagnosticul.

Că prima minciuna a diavolului este aceea că nu există pare să fi uitat toată lumea. Dar să nu-l vezi cum diluează toate adevărurile, cum eludează dreptatea, cum manipulează și resoarbe în găselnițele sale energii umane, transformându-le în rebuturi sufletești, trebuie să fii orb. Eu cred că parte din scenariul după care, obsesiv și distonant cu starea de lucruri din viața școlii, este atacată tocmai materia care cere copiilor prezență de spirit și vedere duhovnicească asupra vieții, care conferă o valoare în plus față de crisparea generală în care trăim – mă refer acum la credință –, este o lucrătură parșivă și cu miasmă de cultura iadului. De altfel, relativizarea credinței este aceea care lovește cel mai amplu, inclusiv în construcția europeană pe care anti-religioșii ne-o propun. Când începem să ne învecinăm cu un nou imperiu islamic, când dau pe-afară de dosare penale amvoanele politicului, când Biserica însăși face un periculos balans pe sârma ce desparte credința de fidelisme populiste, ultima măsură de care avem nevoie, ultimul proiect pe care simt nevoia să-l citesc este acela al subversionării credinței spre religios mediocru.

Mântuitorul Hristos nu are nevoie de recunoașterea noastră parlamentară ca să fie Viu! Nici să poarte de grijă unei lumi care-L refuză și Îl alungă în cotloanele obscurantismului ateu. El vine, face minunea și pleacă mai departe. Pentru El, diavolul nu este un partener de dialog. Nici nu-l acceptă ca propunător de structuri educaționale. Roada demersurilor Mântuitorului sunt liniile de forță ale Raiului. Iar Raiul, recunosc, este opțional. Ca și iadul. Avem, așadar, mereu de ales între o cultură euharistică, legată de Înviere și Rai, și o cultură a satanizării ideologice. Să fie chiar atât de greu să vedem ce avem de ales? Desdrăcitul din Evanghelie a ales. S-a întors vestind cetății binele săvârșit. Noi?

error

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!