Îl percep pe fr. Ioan Marini un om cu sufletul cald, extrem de cald, parcă desprins de undeva din filele Patericului. Citind despre el și ascultând mărturiile evocate la adunarea de comemorare îți dai seama de faptul că el ardea pentru ceilalți, îi cauta pe ceilalți și nu putea sta fără să-i ajute pe ceilalți. Efectiv întrecea Cuvântul Scripturi, adică iubea aproapele mai presus de sine însuși. Pentru el nimic, pentru ceilalți totul – și asta chiar și atunci când era internat la sanatoriu sau la închisoare.
Cu siguranță fr. Marini e genul de om pe care ne-am dori fiecare să îl întâlnim atunci când avem o problemă, o supărare, un necaz… De ce? Pentru că se punea pe sine în rezolvarea problemei semenului său, de parcă el ar fi cel în cauză.
Ce viață de sfințenie a putut trăi fr. Marini în mijlocul semenilor! Ce oameni sfinți a avut această Lucrare!
Dacă aș fi și eu așa, dacă am fi toți așa, suflete pline de căldură pentru semenii noștri, cu totul altfel ar fi lumea în care trăim ..
Pr. Florin Miholca
