„Straja sufletului este gândul vieţuirii binecredincioase, întărit de frica de Dumnezeu, de harul Duhului, de fapte bune.” (Sfantul Grigorie de Nyssa, Scrieri, Editura Institutului Biblic si de Misiune al BOR, 1982)
„Sufletul care s-a născut din nou prin puterea lui Dumnezeu trebuie să crească până la măsura vârstei duhovniceşti în Duhul, adăpat neîncetat cu sudoarea virtuţii şi cu dărnicia harului. Pentru ca, precum firea trupului pruncului nou născut nu rămâne în vârsta fragedă, ci hrănit cu mâncările trebuitoare sufletului, după legea firii, înaintează spre măsura ce-i este rânduită, aşa se cuvine şi sufletului născut de curând.” (Sfantul Grigorie de Nyssa, Scrieri, Editura Institutului Biblic si de Misiune al BOR, 1982)
,,Fiecare dintre noi este pictorul propriei sale vieţi: sufletul este pânza, virtuţile sunt culorile, iar Hristos este modelul pe care trebuie să-L pictăm.”
„Cei ce nu au pornit încă pe calea cea strâmtă şi cu chinuri nu au nevoie de nimic altceva decât de hotărâre iar cei care umblă deja pe ea trebuie să o străbată cu răbdare şi cu mulţumire”
„Dacă ai primit pe Dumnezeu în tine şi te-ai învrednicit să fii fiu al Lui, atunci arată că în tine se află Cel Ce te-a născut”
„Înţelepciunea văzută în cele create este discurs deşi nearticulat”
„Iar pricina iubirii (αγάπη – agape) lor (sufletelor) este mireasma parfumului Mirelui, spre care ea aleargă (τρέχονται – trehontai) fără încetare, tinzând (επεκτεινομέναι – epecteinomenai) spre ceea ce este înainte şi uitând ceea ce era în urmă. «Căci pe urma Ta, spre mireasma mirurilor tale vom alerga». Dar unii, care încă nu au atins perfecţiunea virtuţii, făgăduiesc să alerge spre ţelul pe care mirosul parfumului îl arată. Sufletul mai desăvârşit însă, tinzând mai cu ardoare (επεκθα σφοδρότερον – epecta sfodroteron) spre ceea ce este înainte, a ajuns deja la ţinta spre care este orientată cursa şi se învredniceşte de comorile din cămări.” (Sf. Grigorie de Nyssa, „Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor”, trad. Pr. D. Stăniloae, în PSB 29, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1982,) „ceea ce se naşte aşa nu e dintr-o pornire străină cum se întâmplă cu naşterile trupeşti, ci o astfel de naştere se face prin liberă hotărâre; astfel, într-un fel oarecare, suntem propriii noştri părinţi, născându-ne pe noi înşine aşa cum voim din voinţa noastră spre un chip pe care vrem să-l alegem”.(Sf. Grigorie de Nyssa – „Despre viaţa lui Moise sau despre desăvârşirea în virtute”, trad. Pr. Ioan Buga, în PSB 29, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1982, p. 39; SC p. 53; PG XLIV 328 B; cf. „Marea cuvântare catehetică”, cap. XXXIX, trad. Pr. D. Cristescu şi N. I. Barbu, Bucureşti, 1947, p. 105 sq.)
„Întrucât fiecare natură atrage către sine ceea ce îi este înrudit, iar omenirea e întrucâtva înrudită cu Dumnezeu, deoarece poartă în sine asemănarea cu originalul, sufletul este atras în mod firesc către ceea ce este firesc şi înrudit cu el; căci Dumnezeu păstrează cu orice preţ ceea ce e al Său”.( Sf. Grigorie de Nyssa, „Despre suflet şi înviere”, trad. Pr. G. Teodorescu, Ed. Herald, Bucureşti, 2003, p. 61 )
„Cine e de aşa fel între cei aleşi, ca să fie ucenic al Cuvântului, să urce împreună cu El de jos, de la gândurile coborâte din văi, pe muntele duhovnicesc al vederii înalte? Căci e vorba de muntele care s-a ridicat peste toată umbra colinelor răutăţii şi care, luminat din toate părţile de raza luminii adevărate, dă aceluia să privească toate în seninul cel curat al adevărului, de pe vârful din cere se văd toate câte rămân nevăzute celor închişi în vale…Să alergăm deci şi noi în urcuş…”.(Sf. Grigorie de Nyssa – Despre Fericiri, I, p. 333-334)
„Viaţa veşnică şi veselia negrăită din ceruri o dăruieşte harul Duhului, dar vrednicia de a primi darurile şi de a se bucura de har o dă dragostea de osteneli a credinţei.”
„Cel ce doreşte a se face casnicul cuiva trebuie să ia prin imitare chipul aceluia al cărui casnic se face. Drept aceea e de trebuinţă ca şi aceea care doreşte să fie mireasa lui Hristos să se facă, după putere, asemenea frumuseţii lui Hristos prin virtute. Căci nu se poate uni cu lumina niciodată cel ce nu se luminează de lumina aceea.”(Sfântul Grigorie de Nyssa – Despre rânduiala cea după Dumnezeu (a vieţii) şi despre nevoinţa cea adevărată)
„Sufletul care se uneşte cu Dumnezeu nu se mai satură de ceea ce gustă. Cu cât se umple mai mult de gustare cu atât se aprinde mai mult de dorinţă” ( Sf Grigorie de Nyssa, Tâlcuire la Cântarea Cântărilor, PSB 29, EIBMBOR, Bucureşti, 1982, p. 126).
,,Sufletul condus ca o mireasă trebuie ridicat pe umeri , ca să nu fie călcat de trup,ci să stăpânească peste greutatea trupului…aflăm de harul luminător al Botezului, prin care ne facem copii , nesprijinindu-ne pe pământ, ci fiind duşi de aici spre viaţa cerească. Iar viaţa ni se face umbroasă şi înrourată, strângându-se arşiţa prin umbreluţa virtuţii” ( Sfântul Grigorie de Nyssa,Tâlcuire la Cântarea Cântărilor,în P.S.B.,nr.29,pag.136 )
mai multe citate puteţi citi aici
