(…) Care vor trece dincolo de ultima zi, din cartea Apocalipsei. Căci după cum a fost o zi, o seară şi o dimineaţă, ziua întâi, aşa va fi o seară a zilei celei din urmă, după care va urma dimineaţa veşniciei.
În Hristos au fost făcute timpurile, adică veacurile. Şi tot ceea ce a fost odată început cu ele se va sfârşi odată cu ele. Dar în Hristos Domnul nostru, cel ce primeşte adevărul va trece dincolo în veşnicie, căci şi noi suntem veşnici. Am fost în Dumnezeu înainte de a fi cu timpul şi vom ajunge iarăşi în El după ce nu vom mai fi ceea ce se pare a fi cu timpul. Şi pentru această viaţă care este veşnică şi care nu sfârşeşte odată cu moartea, Cuvântul lui Dumnezeu ne învaţă să ne pregătim de aici. Şi pentru ca să ne pregătim bine, trebuie să începem de la început bine. Şi cel dintâi început bun este acela când sufletul se uneşte cu Hristos şi se hotărăşte şi porneşte mai departe pe calea lui Dumnezeu.
Fericit este acela care, în primii şapte ani din viaţă, are o mamă credincioasă.
Fericit este apoi acela care, în ai doilea şapte ani din viaţă, are un învăţător credincios.
Apoi în ai treilea şapte ani din viaţă are un frate credincios, apropiat de el. Şi după aceea un soţ credincios.
Toate aceste lucruri nu ni le poate da decât Hristos. O mamă credincioasă nu ne-o poate da decât Hristos. Dacă am avut o mamă credincioasă, aceasta Hristos ne-a dat-o. Dacă am avut un tată credincios, acesta a fost un dar de la Hristos. Dacă am avut un învăţător credincios, un îndrumător credincios, acesta este un dar şi mai mare de la Hristos. Dacă avem un prieten şi fraţi credincioşi, nu numai unul, ci sute şi mii, acesta este un dar nespus de mare. Şi, la vremea potrivită, dacă cerem cu credinţă şi aşteptăm cu răbdare, Dumnezeu ne va pregăti şi ne va da şi un soţ sau o soţie credincioasă.
Dar toate acestea vin numai din mâna Lui. Şi toate acestea El le dă cu mână largă aceluia care plăteşte pentru ele un preţ de rugăciuni şi de ascultare, aşa cum ne învaţă Cuvântul lui Dumnezeu.
În cartea Domnului avem nenumărate pilde spre care trebuie să privim. Pilde de tineri credincioşi şi pilde de tineri necredincioşi. Pilde de mame credincioase şi pilde de mame necredincioase. Pilde de taţi credincioşi şi necredincioşi, de prieteni, de soţii şi de soţi credincioşi sau necredincioşi.
E un mare har de la Dumnezeu să avem o mamă credincioasă, un învăţător credincios, un frate credincios, un soţ credincios. Dar e şi mai mare binecuvântare de la Dumnezeu dacă ştim, avându-le, să le preţuim cu adevărat.
În Cuvântul lui Dumnezeu care este cartea vieţii – pentru că acolo este arătat cum se desfăşoară viaţa şi cum sfârşeşte viaţa celui credincios şi a celui necredincios –, noi avem o mulţime de pilde la care e bine să luăm seama încă de la început. Sunt tineri credincioşi, cum a fost Isaac, cum a fost Iacov, cum a fost Iosif, cum a fost Beniamin, cum a fost Ionatan, cum a fost David, cum a fost fiica lui Iefta, cum a fost Rebeca, cum a fost Rahela sau pildele celelalte din Vechiul Testament. Dar şi mai minunate sunt pildele din Noul Testament, ca Maica Domnului, care a fost acea sfântă şi unică fecioară, binecuvântată în veci şi înaintea lui Dumnezeu, şi înaintea tuturor popoarelor, pildă de credincioşie şi de sfinţenie, la care trebuie să privim cu toţii, totdeauna plini de un sfânt respect şi de o sfântă admiraţie, de o sfântă dorinţă să urmăm într‑adevăr pilda ei.
În Cartea lui Dumnezeu sunt descrise amănunţit vieţile acestor sfinte suflete, sfinte vase alese înaintea lui Dumnezeu, la care privind şi la care meditând, sufletul nostru va găsi totdeauna putere şi îndemn să trăiască o viaţă sfântă şi curată. Ne adresăm îndeosebi copiilor noştri şi urmaşilor noştri, tineri şi tinere, pe care Dumnezeu i-a pregătit din mai fragedă tinereţe de cum ne-a pregătit pe noi, pentru slujba Lui cea sfântă. Ei au avut un dar şi un har mult mai mare decât noi. Noi n-am avut părinţi care să ne împreune mânuţele de la leagăn, să ne aducă aminte de numele scump al Domnului Iisus. Noi n-am avut toţi mame care, aplecate peste leagănul nostru, să se roage fierbinte să fim crescuţi în credinţă şi în dragostea lui Dumnezeu. Noi n-am avut toţi totdeauna părinţi care să ne înveţe şi, împreună cu noi îngenunchind la picioarele Domnului, să ne călăuzească inima şi gândurile spre Cuvântul lui Dumnezeu.
Dar Domnul a fost bun şi îndurarea Lui a făcut să umple altcineva locul gol rămas în îndrumarea noastră din copilărie. Însă mulţi dintre cei care stau acum aici au avut astfel de mame, au avut astfel de taţi.
Dumnezeu să binecuvânteze până în vecii vecilor pe orice binefăcător. Lumea a avut mulţi binefăcători; omenirea a avut foarte mulţi binefăcători, dar cei mai mari binefăcători au fost aceia care i L-au adus pe Hristos. Unii au adus mijloace tehnice, ca să-şi uşureze viaţa. Alţii au inventat medicamente, să le uşureze boala. Alţii au găsit alte mijloace… Dar cei care le-au făcut cel mai mare bine oamenilor au fost aceia care le-au adus pe Hristos şi Cuvântul Său cel sfânt.
Şi noi avem foarte mulţi binefăcători în viaţa noastră. Mulţi se îngrijesc de pâinea noastră, mulţi se îngrijesc de educaţia noastră, mulţi se îngrijesc de hrana noastră, de îmbrăcămintea noastră, de adăpostul nostru. Dar cei mai mari binefăcători sunt aceia care îngrijesc de sufletele noastre. Pentru că fără Hristos în zadar avem case mari, în zadar avem educaţie aleasă, în zadar avem pâine albă, în zadar avem toate mijloacele. Fără Hristos nu se alege din ele decât nenorocire pentru noi şi pentru alţii.
Vedem ce se întâmplă cu cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu şi cu cei care nu ascultă cu respect de Cuvântul Său cel sfânt şi de tot ceea ce porunceşte Dumnezeu să fie între om şi om, între om şi El. Dar cei care ascultă de Dumnezeu vor fi totdeauna, în orice loc ar fi, un model de viaţă, un model de credinţă, un model de hărnicie, un model de ascultare. Astfel de oameni vrea Hristos să crească în poporul nostru. Şi de aceea bunătatea lui Dumnezeu ne-a rânduit această sfântă Lucrare prin care şi noi, şi copiii noştri să putem ajunge la o astfel de viaţă în care să facem cinste lui Dumnezeu şi bine semenilor noştri.
La pildele înaintaşilor noştri privind, sufletele noastre totdeauna capătă putere şi îndemn în orice moment, în orice împrejurare ne găsim.
251. VERIGA DIN LANŢUL DE AUR
O vorbire a fratelui Traian Dorz de la adunarea de la Simeria – 23 august 1969
Strângeţi fărâmiturile / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, vol. 6
