– Ia spune-mi, un pahar cu apă câte picături are în el?
– Ooo, foarte multe.
– Deci câte?
– Nenumărate, părinte. Nu știm câte.
– Când bei apă te gândești la asta?
– Nu.
– Bei apă fără să știi câte picături sunt?
– Da.
– Așa se întâmplă și când cineva se apropie de noi și ne dă harul lui Dumnezeu și ne atinge sufletul. Ne răcorim lângă el, fără să știm câte jertfe, sudoare și lacrimi a trebuit să verse pentru ca el să poată acum să ne adape sufletul.
Fragment din „Flacăra”, de Andreas Konanos,
