Ce te-ai apucat să faci, fiul Meu? Ţi se pare crucea prea grea şi ai pus-o jos?
Ţi se pare calea prea lungă şi vrei să faci un popas? Vrei să scapi de purtarea crucii măcar pe o bucată de timp?
Dar, o, iubitul Meu, zadarnică îţi este şi încercarea aceasta. Adu-ţi aminte că Eu am spus în Evanghelie lămurit că „oricine vrea să vină după Mine trebuie să-şi ia crucea în fiecare zi (Luca 9, 23). Purtarea crucii este un lucru de fiecare zi, de fiecare clipă. Deodată cu răsăritul soarelui, în fiecare zi, în fiecare dimineaţă, Eu îţi pregătesc, iubitul Meu, crucea pe care trebuie s-o porţi în acea zi.
Tu, iubitul Meu, nu ai dreptul să-ţi dai crucea jos de pe umeri. Eu ţi-am pus-o pe umeri şi numai Eu am dreptul să ţi-o iau jos, atunci când înţelepciunea Mea află de bine. Nu merge după Mine acela care din când în când vrea să-şi pună crucea la o parte; vrea să poposească cu ea şi vrea să mai meargă şi fără ea. Nu merge după Mine acela care crede că-şi poate uita de cruce şi de greutatea ei, folosind fel de fel de amăgiri lumeşti.
Fiul Meu, uită-te în lume şi-i vei vedea pe unii oameni care caută să-şi uite de cruce, mergând pe la cârciumi şi desfătări lumeşti. Pe unii ca aceştia îi auzi spunând că vreau „să-şi uite de necaz“. Pe la uşile cârciumilor, ale cinematografelor, ale petrecerilor şi desfătărilor, stau grămezi de cruci. Sunt crucile celor care se duc cu ele acolo „să-şi uite de necaz“.
Rugăciune
O, Doamne Iisuse, cât de scump este cuvântul Tău, că trebuie să ne purtăm crucea în fiecare zi!
Şi cât de mare este nebunia celor care umblă să scape de cruce, îmbătându-se cu desfătările şi beţiile lumii! O, iartă-mă, Doamne Iisuse, că şi eu am fost multă vreme în nebunia aceasta. Poposeam cu crucea pe la desfătările lumeşti. Şi umblam mereu să scap de cruce; să-i simt cât mai puţin greutatea. Să fac cât mai multe popasuri. Şi să călătoresc cât mai mult fără greutatea ei. Acum îmi văd, Iisuse Doamne, nebunia mea, Şi mă întorc smerit sub crucea care ai pus-o pe umerii mei. Şi iubesc această cruce.
În fiecare dimineaţă, îmi îmbrăţişez crucea, o sărut şi o aşez cu răbdare pe umerii mei. Şi ca o pecete o pun pe inima mea (Cânt. Cânt. 8, 6).
Iar când mă simt slab, eu Te chem pe Tine. Mă uit ţintă la Tine şi Tu îndată mă izbăveşti, mă mângâi şi mă ajuţi să plec înainte, tot înainte, pe urmele Tale.
Preot Iosif Trifa
Ia-ţi crucea ta!
Ediţia a III – a
Editura «Oastea Domnului», Sibiu – 2001
