9 – Plecãciune ție – îi spune îngerul Dumnezeiesc Maicii Domnului, ție cãruia ți s-a fãcut mare har, Domnul este cu tine.
Binecuvântatã ești tu între femei…
Iatã cum vorbește o gurã sfântã, unui vas sfânt, ales de Dumnezeul Sfințeniei, pentru cea mai Dumnezeiascã dintre toate lucrãrile fãcute printr-o ființã omeneascã direct de Dumnezeu.
10 – Acest înger puternic, care vorbește în Numele Puterii Dumnezeiești și care în toate celelalte misiuni ale sale a vorbit oamenilor poruncitor și aspru, chiar și sf. ap. Petru (Fap. Ap. 12, 7-8), – Fecioarei Preasfinte îi spune: Plecãciune ție… Tu ai un mare har.
Nimeni dintre oameni nu i-a mai vorbit ei vreodatã astfel.
O, cât de rãu știm vedea noi – și cât de puțin știm vorbi frumos.
11 – Priviți în lumina cuvintelor îngerești, iatã ce sfântã, ce înaltã, ce curatã și ce vrednicã – de respect, ne apare Preasfânta Fecioarã Maria, Maica Domnului nostru.
O, dacã ar cugeta mãcar puțin la cuvintele îngerului sfânt, acei oameni care se cred evlavioși, dar vorbesc atât de necuviincios despre Mama lui Iisus, Dumnezeul nostru – și al lor.
12 – Dintre toate sufletele drept mãrturisitoare de Dumnezeu, nici unul nu I-a adus Lui și Numelui Sãu Sfânt, o mãrire atât de sfântã și o jertfã atât de curatã și vrednicã, – precum Sfânta Fecioarã Maria.
Fãrã Lucrarea adusã de ea lui Dumnezeu, fãrã slujba fãcutã de ea lui Hristos, fãrã ascultarea datã de ea Duhului Sfânt, – nici una din toate celelalte jertfe omenești n-ar mai fi putut avea loc.
13 – Desigur înțelepciunea, puterea și iubirea lui Dumnezeu ar mai fi putut gãsi pentru venirea Fiului Sãu Iisus Hristos Mântuitorul nostru la noi și alte mijloace, și ar mai fi putut afla și alte cãi…
– Dar nici o altã cale n-ar mai fi fost atât de omeneascã și totuși atât de Dumnezeiascã, – cum a fost aceea a venirii din Fecioara.
Cãci nici un alt mijloc n-ar mai fi fost atât de minunat.
14 – Tot ce a avut cerul mai sfânt, cu tot ce a avut pãmântul mai curat, – s-a unit atunci pentru Întruparea Acelei Minuni, în fața cãreia și cerul și pãmântul vor sta pânã în vecii vecilor, într-o nemãrginitã uimire și adorație: Nașterea lui Dumnezeu ca om, pentru omenire, printr-o ființã omeneascã.
15 – Nici o cântare de laudã pentru Dumnezeu, nu s-a putut înãlța mai minunatã spre ceruri – ca aceea izvorâtã de pe buzele Preasfintei Fecioare și Mamã.
Și nici o laudã n-a preamãrit pe Dumnezeu, nici nu-L va mai putea preamãri vreodatã, ca aceea adusã de sufletul și trupul Preasfintei Maria.
De aceea datori suntem și noi sã o fericim (Luca 1, 48-49).
Traian Dorz, din ”Pãșunile Dulci ”
