Nu vă puteţi închipui ce-a fost acolo! Fratele Traian şi fratele Nicolae Moldoveanu cântau împreună pe două voci. Cântau două cântări noi compuse de fratele Moldoveanu. Prima era “Când vrei să vii?”, iar a doua “Cum să nu te cânt, Iisuse”. Atunci se lansau. Eu care scriu aceste rânduri eram acolo de faţă, aveam 17 ani. Nu mai auzisem cântând astfel pe nimeni. Se coborâse Cerul pe pământ. Eram fermecat de ceea ce vedeam şi ascultam. Îi vedeam prima dată în viaţa mea pe fratele Traian şi pe fratele Moldoveanu, era prima mea întâlnire cu “cântarea nemuritoare” a Oastei Domnului. O ascultam şi o primeam în inima mea chiar de aici de la izvoarele ei. Textierul şi compozitorul erau una. Nu ştiai la care să priveşti.
Apoi, după ce am ajuns acasă, tata, văzându-mă fermecat de ceea ce am văzut acolo mi-a zis: “Am să-ţi cumpăr şi ţie acordeon!” A scos vaca din grajd şi s-a dus la târg. Din banii obţinuţi mi-a cumpărat o armonică Hohner cu doi başi. Eu fiind tot sub influenţa aceea sfântă a farmecului cântării ascultată direct de la sursă am învăţat să cânt la armonică în două zile.
Ionuţ Pag, Hălmagiu
2 Comments