Catehism

Psaltirea

Cartea Psalmilor, în ebraică, Cartea laudelor, a fost pentru tot omul Vechiului Testament Cartea de Rugăciune prin excelenţă. Domnul a folosit-o în rugăciunea Sa împreună cu ucenicii (Marcu 14, 16), astfel că Biserica a luat-o ca pe ceva firesc. Fiecare serviciu divin include cântarea sau citirea câtorva psalmi: de asemenea, foarte devreme, de la începuturile Creştinismului, anumiţi psalmi au avut în Sfânta Liturghie o importanţă deosebită: au fost rostiţi ca o profeţie a tainei lui Hristos. Este cazul Psalmului 2: «Domnul mi-a zis: Tu eşti Fiul Meu, Eu astăzi Te-am născut»; al Psalmului 21: «Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce M-ai părăsit?»; al Psalmului 67: «Să se scoale Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui…»; şi încă altele.

Psaltirea a însemnat o adevărată şcoală de rugăciune personală pentru creştini. Inspirată de Duhul Sfânt, această carte ne învaţă, într-adevăr, să vorbim cu Dumnezeu, să-I exprimăm în mod simplu mulţumirile noastre, bucuria noastră, restriştile noastre, chinurile noastre, dorinţa noastră de a face voia Sa şi de a trăi după Voia Sa cea sfântă.

Spre deosebire de alte cărţi de spiritualitate, care reprezintă rugăciunea într-un mod abstract şi uneori ruptă de viaţă, psalmii ne învaţă să facem din orice situaţie o întâlnire cu Dumnezeu. Fie că suntem îndureraţi sau în culmea bucuriei, singuri sau în grup, găsim în psalmi atitudinea dreaptă, potrivită.

Învăţăm din psalmi să privim orice lucru în lume ca pe o creaţie a lui Dumnezeu şi să-L lăudăm în numele acestei creaţii; astfel, Psalmul 103, pe care îl citim la începutul Vecerniei, este un adevărat imn adus Creaţiei. Alţi psalmi ne învaţă să spunem lui Dumnezeu amărăciunea noastră cea mai adâncă, cum este Psalmul 87 sau chiar să-I mulţumim din inimă pentru această suferinţă – Psalmul 68. Ce text mai minunat ca Psalmul 50 ne poate învăţa adevărata pocăinţă? Psalmii zişi ai suişurilor (119 şi urm.) sau, ai Împărăţiei (92-99), ne ajută să ne rugăm ca cei ce facem parte din Biserica lui Hristos – Domn şi Dumnezeu.

În rugăciunea noastră personală putem folosi Psaltirea în două feluri: unul constă în a citi psalmii şi a ne ruga cu ei în ordinea catismelor; alta, în a alege cutare sau cutare psalm după nevoile noastre, după starea în care ne aflăm, după dragostea pe care Duhul o pune în inima noastră. Şi unul şi celălalt mod au fost practicate în toate timpurile de către creştini. Primul mod ne ajută să nu cădem în subiectivism, al doilea mod ne ajută să integrăm tot ceea ce primim de la Dumnezeu în rugăciune (De exemplu: psalmii citiţi la veghea unui creştin adormit în Domnul). Psaltirea stă şi ea la temelia imnografiei creştine.

Viu este Dumnezeu, Catehism pentru familie, Edit. «Harisma» Bucureşti – 1992, pag. 531-533

Lasă un răspuns