Preabunule Părinte şi Tată Ceresc! O dulce chemare mă cheamă şi pe mine la nunta Fiului Tău… Mă cheamă să intru şi eu la „ospăţul“ mântuirii mele sufleteşti. Însă eu, nebunul, nu mă pot dezlipi de ispitele şi plăcerile acestei lumi păcătoase. Aud chemarea Ta cea dulce, dar ispitele lumii nu mă lasă să intru. Sufletul meu mă îndeamnă să intru, însă, vai, haina mă vădeşte că nu sunt gata de nuntă. Haina cea mândră pe care mi-ai dat-o (botezul), am rupt-o, am zdrenţuit-o de mult în păcate şi fărădelegi. Totul am rupt, totul am zdrenţuit. Ca şi fiul cel pierdut din Evanghelie, am ajuns un biet suflet gol şi zdrenţăros. Păcatul m‑a dezbrăcat şi nu m-a lăsat să mă îmbrac.
Într-o vreme trăiam în credinţa că sufletul meu este îmbrăcat în haină gata de nuntă. Îmi ziceam: „N-am omorât pe nimeni, n-am aprins, n-am furat“… Însă, vai, pe urmă am aflat că toată lauda mea era o cârpă murdară înaintea Ta. Voiam şi eu să mă îmbrac cu frunze, ca oarecând Adam în grădina Edenului.
Iisuse, bunule Doamne! Tu singur mă poţi îmbrăca în haină de nuntă. Tu singur poţi spăla şi înnoi haina sufletului meu. Îmbracă-mă cu dragostea Ta şi mă spală cu scump sângele Tău. „Cămara Ta, Mântuitorule, o văd împodobită şi haine nu am ca să intru într-însa. Luminează haina sufletului meu…“
Duhule Sfinte! Întreabă-mă neîncetat cum stau cu haina sufletului meu. Adu-mi aminte neîncetat că numai Iisus Mântuitorul mă poate îmbrăca şi poate albi haina sufletului meu. Adu-mi aminte că Adam a încercat să se îmbrace cu frunze, să nu încerc şi eu a mă îmbrăca cu o credinţă goală. Duhule Sfinte, ajută-mă, cu darul şi harul Tău, să mă îmbrac în omul cel nou, în făptura cea nouă.
Preot Iosif Trifa
DIN PILDELE MÂNTUITORULUI
