Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Rugăciunea este soarele ochilor cugetători ai sufletului

Rugăciunea este soarele ochilor cugetători ai sufletului

Rugăciunea este soarele ochilor cugetători ai sufletului

Rugăciunea este convorbire cu Dumnezeu. Adevărata rugăciune este neabătută și netulburată de fantezie, săvârșindu-se cu stăruință, cu un suflet îndurerat, cu un cuget încordat; rugăciunea nu se limitează la simple cuvinte, ci mai degrabă este îndreptată spre lucruri bune. Întotdeauna smerenia este vehiculul rugăciunii, așa cum rugăciunea este semn al smereniei. Căci, cunoscându-ne neputința proprie, chemăm în ajutor puterea lui Dumnezeu. Fecioarelor, înaintea ochilor voștri să-L aveți numai pe Hristos și pe Tatăl Lui, fiind luminate întru rugăciuni de către Duhul! Dacă, atunci când te rogi, nu vorbești cu Dumnezeu, cum vei fi auzit de El? Rugăciunea ne unește și ne face apropiați lui Dumnezeu, fiindcă este o convorbire îndumnezeită și o unire cuvântătoare cu Cel care este cel mi frumos și cel mai de preț dintre toate.

Rugăciunea este ajutorul vieții noastre, vorbire cu Dumnezeu, uitare a celor pământești, înălțare la cer; prin rugăciune ne mutăm la Dumnezeu. Dacă vom ține seama că ne aflăm în fața lui Dumnezeu, ne vom ruga, rămânând în nemișcare.

Rugăciunea este soarele ochilor cugetători ai sufletului; așa cum soarele este lumină pentru trup, la fel este rugăciunea pentru suflet: rugăciunea cu râvnă este lumină nestinsă și nepieritoare pentru suflet și cuget. Dumnezeiasca rugăciune este o armură cu adevărat cerească și numai ea singură e în stare să-i apere în chip sigur pe cei care s-au predat în mâinile Domnului. Rugăciunea este leacul obișnuit, care ne păzește de patimi. Rugăciunea este dătătoare de viață, floare purtătoare de nădeje și de sănătate neîndoielnică. Rugăciunea este o armă strașnică, o chezășie de preț, un tezaur preascump, liman sigur, loc neprimejdios. Rugăciunea este un medicament mântuitor, care înlătură păcatul și vindecă de greșeli. Rugăciunea este o armă puternică, o comoară desăvârșită, bogăție necheltuită, liman neînvălurat, temelie a liniștii, rădăcină a nesfârșite bunătăți și mamă mai puternică chiar decât o împărăție.

Rugăciunea nu este numai hrană pentru cei păcătoși și, cu atât mai mult, nu este ceva nepotrivit pentru cei drepți; ci fiecăruia în parte îi revarsă cele folositoare; celor drepți le dă încredințarea dreptății, iar celor păcătoși lepădarea de păcate, făcându-i drepți împotriva păcatului. Este strigătul către Dumnezeu al celor drepți, care își arată tăria glasului în “ascunzișul inimii”, putând să ajungă chiar până la urechile lui Dumnezeu; căci cel ce cere lucruri mari și se roagă pentru cele cerești, strigă cu putere și face auzită rugăciunea sa către Domnul. Dumnezeu cunoaște în chip desăvârșit cugetele tuturor; și ceea ce se află în noi și vocea îi dă glas, aceea și mintea noastră grăiește lui Dumnezeu, ajungând la cunoștința sa înainte ca mintea să dea naștere gândului; este așadar, cu putință a înălța rugăciunea către Dumnezeu și fără glas, numai prin reunirea într-un glas lăuntric a tot ce e duhovnicesc în noi, fără să ne lăsăm tulburați de nimic din afară.

Aceasta este, desigur, rugăciunea, atunci când strigătele unui suflet îndurerat se înalță înăuntru, arătându-se nu prin durerea din glas, ci prin râvna de a se ruga a cugetului; așa se ruga și Moise; de aceea, fără a rosti el însuși ceva, Dumnezeu îi spune: “Ce strigi către Mine?” Căci oamenii nu aud decât ceea ce se rostește, însă Dumnezeu aude, înainte de aceasta, glasul dinlăuntrul lor. Așadar, este cu putință a te face auzit chiar și atunci când nu strigi; și să te rogi curat și cu multă râvnă, chiar și atunci când ieși în oraș, și atunci când ești în compania prietenilor, și, orice ai face, să-L chemi cu glas mare pe Dumnezeu – mă refer la glasul cel interior -, și să nu arăți aceasta nimănui dintre cei care se află de față. Să ne facem rugăciunile nu prin poziția pe care o ia trupul, nici prin sunetul care poate fi emis de voce, ci prin râvna cugetului: nu cu zgomot și strigăt și spre a fi vazuți de oameni, astfel încât să-i respingem și pe cei apropiați nouă, ci cu toată blândețea și înfrângerea cugetului și cu ajutorul lacrimilor celor dinlăuntru.

din învățăturile și studiile Sfântului Ierarh Nectarie Taumaturgul

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!