9 ianuarie 1942 – fr. Ioan Marini scrie un memoriul către Tribunalul Sibiu, în aşteptarea judecăţii, fratele Marini a făcut şi el un memoriu, pe care l-a înaintat Curţii Marţiale Sibiu. Iată ce scria fr. Ioan marini printre altele în acest memeoriu:
”…Domnule Preşedinte, Onorată Curte,
Conducătorul Statului nostru a spus cândva: Biserica lui Hristos nu înseamnă numai ziduri, icoane, coruri, lumânări, clopote, slujbă. Ea este dragoste, jertfă, milostenie, trudă, curăţenie sufletească. Oriunde trăieşte un suflet curat, acolo este un altar al Dumnezeirii.
Cuvinte înalte, drepte şi pline de adevăr. Dar câtă jale este să vezi că aceste altare n-au drept sub soare! Căci dacă faptul că ai dragoste, te jertfeşti şi te trudeşti să faci bine şi te ţii departe de orice cale rea este taxat drept o acţiune primejdioasă pentru ordinea de Stat, atunci nu se mai poate înţelege nimic… Şi, fără să vrei, te gândeşti: Nu cumva am ajuns vremurile acelea când răul este numit bine şi binele rău?
Îndurerat şi cu inima strânsă, mă întreb: Ce am să fac? Să tac? Să apuc o altă cale? Să mă închid într-o viaţă egoistă?… Dar n-aş face, oare, un mare păcat, atunci când ştiu să fac binele şi nu-l fac? N-aş fi un nemernic, când aş vedea că fratele meu apucă o cale greşită, iar eu să tac? N-aş fi, apoi, un vinovat trăind numai pentru mine însumi, atunci când în jurul meu este atâta durere, atâtea lipsuri şi nevoi?…”