„În această biserică ne-am obişnuit an de an să venim, pentru a comemora pe cei care au fost călăuzitori şi membri ai asociaţiei şi, iată, le păstrăm şi amintirea aici, i-am pomenit cu toată evlavia şi, desigur, le făgăduim în adâncul cugetului nostru o recunoştinţă pentru totdeauna prin rugăciunile noastre, prin amintirile frumoase, prin simţămintele noastre şi, mai ales, prin urmarea pe care o dăm îndemnurilor şi pildei, care au fost ei. De aceea, şi în acest prag de sfânt şi mare post al Paştelui, iată că avem această bucurie ca să fim împreună. De ce este bucurie? Pentru că găsim, iată, în cântările pe care le-am cântat cu toţii, în cuvintele de suflet care s-au spus, găsim totdeauna o hrană sufletească deosebită. Desigur că, mai ales când am fost şi în alte dăţi împreună, mai ales când am fost prezent în cadrul adunării noastre, aţi amintit pe Maica Domnului, ca reprezentând mai ales ca şi slujitori ai altarului tradiţia sfântă şi pe Maica Domnului în mijlocul acesteia. Pentru că ştim că Mântuitorul este centrul şi prin ea s-a putut stabili acest centru, pentru orientarea noastră, a creştinilor, prin exemplul vieţii. (…)
O cinstim pe Maica Domnului pentru că, din ceea ce am cântat acum, am înţeles că şi noi căutăm mereu o comoară; comoara de care vorbeşte şi sfânta Evanghelie de astăzi, de la Matei; adică: Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde şi moliile, şi rugina şi furii le sapă, le fură, ci adunaţi-vă comori în cer… Pentru că acolo unde este comoara ta, acolo este şi inima ta (…)
O socotim pe Maica Domnului această comoară a noastră, care se roagă neîncetat lui Dumnezeu şi ne pomeneşte pe toţi în rugăciunile ei, pentru toate trebuinţele vieţii şi pentru exercitarea tuturor virtuţilor de care avem nevoie şi pe care căutăm să le cultivăm prin toată strădania inimii noastre. Iată de ce găsim totdeauna în rugăciunile către Maica Domnului o încurajare pentru tot ceea ce vrem să facem bine pentru sufletul nostru şi pentru tot ceea ce doreşte inima ca să aibă ca împlinire pentru întreaga noastră fiinţă. Aceasta este pentru că inima este fiinţa noastră întreagă; vrea să oglindească şi sufletul, şi trupul. (…)
Să ne gândim la adunarea de astăzi; aţi venit fiecare de la casele voastre cu o dorinţă sau cu o chemare pentru ceea ce avem de făptuit astăzi: să venim la biserică, să ne rugăm, să stăm la Sfânta Liturghie, să avem o adunare frumoasă, să stăm împreună mai de vorbă şi, mai ales, să vorbim cu Dumnezeu, să găsim un limbaj comun, să fim la o întâlnire, într-adevăr, nu numai a sufletelor noastre, ci cu sfinţii care sunt închipuiţi pe pereţii bisericii, dând mărturie că sunt împreună cu noi aici, sufleteşte, şi ne insuflă în tot ceea ce vrem; şi este deja un lucru de preţ mare. Şi, mai ales, dacă avem întâlnire cu îngerii, cu Maica Domnului, cu Dumnezeu Însuşi, şi noi ne putem întoarce la casele noastre cu această bogăţie, dobândită la ceea ce avem deja bogat în adâncul sufletului nostru. Am fi venit aici dacă nu aveam această bogăţie în germene, în sămânţă, în adâncul inimilor noastre? Spunea unul dintre dascălii Bisericii: La Dumnezeu nu se poate ajunge decât plecând de la Dumnezeu. Dacă noi căutăm această comoară, care este tot ceea ce ne dă Dumnezeu, trebuie să ştim că o avem deja în rădăcină, în inima noastră, în sufletul nostru. Vedem din exemplul Maicii Domnului şi al sfinţilor această credinţă şi nădejde şi dragoste – aceste virtuţi fundamentale – care au tins mereu spre ceea ce este desăvârşirea lor, şi atunci ne dăm seama ce comoară avem. (…)
Să lucrăm la cele cereşti, că la aceasta ne cheamă Dumnezeu. Nădăjduiesc că prin frumuseţea pe care o îmbracă totdeauna întâlnirile noastre, am zice, întâlnirile cu Hristos Domnul, acestea sunt cele care ne vor aduce mulţumirea îmbogăţirii noastre sufleteşti de fiecare clipă”
Înalpreasfinţia Sa Timotei, Arhiepiscopul Aradului
spicuiri din cuvântul rostit la adunarea de comemorarea a fratelui Moise Velescu – Arad, 26 februarie 2023
întreg cuvântul îl puteți asculta aici: OasteaDomnuluiTV
