Despre statornicie s-a mai vorbit în multe rânduri şi în multe locuri, în drumul acesta al nostru prin ţinutul minunat al psalmilor.
Pentru că întreg Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu cere mereu credinciosului Său ascultător această virtute: virtutea statorniciei.
Domnul Iisus Hristos cere de la slujitorul şi ostaşul Său neîncetat statornicia – şi o cere pentru că ea este vasul de har în care Dumnezeu îi poate pune sufletului toate celelalte daruri.
Ea este mijlocul prin care Dumnezeu-Duhul Sfânt ne poate revărsa toate binefacerile Sale – şi prin care noi le putem primi şi păstra.
Omului celui nestatornic, sufletului celui nehotărât şi uşuratic, căruia acest vas îi este crăpat sau spart,
chiar dacă se revarsă spre el cu aceeaşi bunătate harul dumnezeiesc, îi este cu neputinţă a-l mai primi şi păstra.
De aceea, sufletul înţelept va veghea totdeauna atent ca să se păstreze tare şi să rămână mereu bine-zidit în învăţătura de la început
şi înfruntând pe potrivnicii acestei învăţături (Tit 1, 9).
Acel om, nemaiputând fi clătinat de nici un vânt de învăţătură străină
şi de nici un vicleşug al acestor învăţători străini,
va fi binecuvântat de Dumnezeu cu mari binecuvântări.
El nu se lasă biruit de nici o şiretenie din mijloacele de amăgire ale acelora care se folosesc de multe ori de oameni din mijlocul nostru spre a-şi strecura printre noi dezbinarea lor şi învăţăturile lor.
Se folosesc chiar de unii dintre cei care se numesc fraţi
şi vin în numele frăţietăţii noastre printre noi, ca să abată sufletele multora de la dreptarul învăţăturii sănătoase şi adevărate pe care ni l-au lăsat înaintaşii noştri în Domnul.
Se folosesc chiar de cei care şi-au format printre noi un nume frumos, atunci pe când păreau că sunt smeriţi şi curaţi cu inima,
dar, după ce au început să se îngâmfe şi şi-au pierdut mintea cinstită prin învăţături străine, inima lor şi-a arătat necurăţia, şi duhul lor şi-a arătat prefăcătoria.
Pe acela care el însuşi a devenit un neascultător de ceea ce trebuia să asculte, oricine îl cunoaşte, face rău dacă îl urmează.
Fiindcă duhul neascultării lui se va aşeza şi peste ascultătorii lui.
De aceea, cu tot respectul pe care l-am avea pentru ostenelile şi convingerile cuiva, pe care altădată l-am primit şi l-am privit ca pe un sol al Domnului nespus de ales,
îndată ce băgăm de seamă că el nu mai are nici duhul şi nici părtăşia frăţească de la început, nici învăţătura şi nici unitatea fraţilor,
cu toată durerea – dar şi cu toată hotărârea –
să ne împotrivim felului său străin de purtare şi de învăţătură, îndepărtându-ne de el!…
Noi înşine, rămânând neclătinaţi şi întăriţi pe vecie în felul cum am primit şi auzit (Apoc. 3, 3),
în învăţătura noastră dreaptă şi frumoasă de la început (1 Ioan 2, 24)
şi în Evanghelia dintâi (1 Cor. 15, 1; Gal. 1, 7-9),
căci credinţa noastră este unică, fiindcă am primit-o de la Domnul (Efes. 4, 5; Iuda 3).
Oricât de neînsemnaţi am fi faţă de aceşti soli, poate nespus de aleşi, noi să ne ridicăm cuviincioşi, dar hotărâţi împotriva noului duh (2 Cor. 11, 4-5)
şi să-i rugăm pe aceştia să renunţe la duhul străin şi să revină la duhul şi învăţătura frăţietăţii noastre curate şi calde, ascultători şi smeriţi,
dacă mai pot!
Iar dacă se vor păstra tot în starea aceea, continuând lucrarea stricătoare şi străină printre noi, atunci, cu durere, dar cu hotărâre, să ne depărtăm de ei,
să nu-i mai primim,
să nu-i mai căutăm,
să nu-i mai pomenim,
decât în rugăciunile îndurerate, cerându-le de la Dumnezeu vreme şi duh de pocăinţă şi îndreptare, ca să nu cadă sub anatema Lui veşnică (Gal. 1, 8-9).
O Preaputernic Dumnezeul nostru, în veci statornic şi neclătinat,
Te rugăm, binecuvântează Biserica şi Lucrarea Ta cu tot mai mulţi slujitori şi fii care să nu se clatine niciodată,
nici în faţa ispitelor trupeşti,
nici în faţa ispitelor duhovniceşti!
Care, şi în credinţa lor, şi în învăţătura Ta, să fie întăriţi pe vecie, prin încredinţări de neclătinat.
Pentru ca, atât cuvântul lor, cât şi trăirea, să le fie curate şi luminoase, şi de acelaşi mare preţ cu a înaintaşilor sfinţi.
O Doamne, Te rugăm, scapă Tu Lucrarea Evangheliei Tale de oameni clătinaţi şi slăbănogi!… De oameni clătinaţi în învăţătură şi slăbănogi în credinţă.
Fiindcă prin aceştia şi păcatele trupeşti, şi învăţăturile rătăcite pătrund în Lucrarea Ta şi fac pustiiri printre cei lesne-crezători sau începători dintre copiii Tăi.
Te rugăm, scoate, Doamne Iisuse, dintre noi toate aceste duhuri care ne-au făcut atâta rău şi trezeşte-i pe toţi cei de care se folosesc pentru a ne tulbura. Fă-i, Doamne, pe toţi aceştia să-şi vadă vinovăţia şi să se îndrepte.
Iar dacă nu voiesc să se îndrepte, ajută-ne să nu-i urmăm!
Amin.
*
* *
Cuvinte înţelepte:
«În chipul brazilor care nu-şi pierd iarna frunzele, dar totuşi primăvara fac o înmugurire nouă, sunt cei care şi-au păstrat credinţa şi prin încercarea ispitelor. Şi Duhul Sfânt vine să le dea o putere nouă.»
Preot Iosif Trifa
*
Cel statornic stă pe-o gleznă,
când nu poate pe-amândouă,
dar nu-şi părăseşte locul,
nici pe soare, nici pe plouă;
rămâi şi tu-ntotdeauna în întâia ta credinţă,
asta-ţi dă şi frumuseţe, şi respect, şi biruinţă!
OCHII MEI TE VĂD, IISUS
Ochii mei Te văd, Iisus,
suferind pe Cruce
pentru cei ce morţi eram
viaţă a ne-aduce,
pentru cei care era
iadul să ne-apuce
Ţi-ai dat Sângele Tău sfânt
suferind pe Cruce!…
Ochii mei Te văd acum
cum m-aştepţi pe mine
să las calea lumii rea
şi să vin la Tine,
cum de binecuvântări
braţele Ţi-s pline
– o, de cât amar de ani
mă aştepţi pe mine!
Ochii mei Te vor vedea
când vei fi-n Mărire,
sau spre-osândă să ne-alegi,
sau spre mântuire.
– Doamne,-alege-mă de-acum
pentru-a Ta iubire,
să mă poţi lua în Cer
când vei fi-n Mărire!…
*
* *
Cuvinte înţelepte:
«Cel mai mare şi mai împărătesc lucru pe care-l săvârşeşte Dumnezeu este să mântuiască omenirea.»
Clement Alexandrinul
Cântarea Psalmului 125
O cântare a treptelor.
- Cei ce se-ncred în Domnul
ca munţii-s neclintiţi,
stau tari cum stă Sionul
pe veacuri întăriţi.
- Precum Ierusalimul
de munţi e-mprejmuit
aşa-nconjoară Domnul
pe-ai Săi pân’ la sfârşit.
- A celor răi putere
nu mult va stăpâni,
toţi cei fără prihană
scăpaţi de ea vor fi,
ca mâna să nu-ntindă
câţi sunt neprihăniţi
spre tronul fărdelegii,
spre cei nelegiuiţi.
- O, varsă-Ţi, Doamne, harul
spre cei buni şi-nduraţi,
spre cei fără prihană
la inimă curaţi!
- Dar pe acei ce-apucă
pe-un drum ce nu-i al Său
să-i nimicească Domnul
cu toţi cei ce fac rău.
În veci să fie pacea
cu-alesul Israel
şi peste-acei ce cheamă
pe Dumnezeu, din el!
*
* *
Cuvinte înţelepte:
«Cel ce s-a predat cu totul lui Dumnezeu s-a făcut chitară a lui Dumnezeu şi flaut, şi biserică. Chitară, fiindcă păzeşte armo-nia virtuţilor; flaut, pentru că primeşte descoperirile dumnezeieşti prin Duhul, şi biserică, pentru că trăieşte în curăţie şi sfinţenie.»
Sf. Maxim Mărturisitorul
*
«În examenul cel mare al încercărilor, satana se apropie şi de noi cu ispita deznădejdii şi a cârtirii împotriva lui Dumnezeu. Pe câmpul de luptă să aruncăm atunci în faţa lui satan toată cre-dinţa noastră, toată încrederea şi alipirea noastră nestrămutată faţă de Dumnezeu – şi atunci satana va rămânea bătut.»
Preot Iosif Trifa
*
Mergi drept şi nu te teme de nici un vânt vrăjmaş
când Cinstea şi-Adevărul ţi-ndrumă orice paş!
