Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home 14 decembrie – Psalmul 143, v. 8: Fă-mă să aud…, arată-mi!

14 decembrie – Psalmul 143, v. 8: Fă-mă să aud…, arată-mi!

14 decembrie – Psalmul 143, v. 8: Fă-mă să aud…, arată-mi!

După cum cele două simţuri trupeşti, văzul şi auzul, ne sunt cele mai însemnate pentru viaţa trupească,

tot aşa, auzirea Cuvântului lui Dumnezeu

şi vederea limpede a voii Sale ne sunt de cea mai mare însemnătate pentru sufletul nostru.

Cine nu aude, acela niciodată nu va şti.

Cine nu vede, acela niciodată nu va face voia lui Dumnezeu.

Cine nu va auzi dis-de-dimineaţă glasul bunătăţii lui Dumnezeu, care îl îndeamnă spre pocăinţă (Rom. 2, 4), acela nu va vedea nici calea mântuirii pe care să umble ca să-şi înalţe sufletul la Hristos şi la mântuirea Sa.

Cine nu aude în copilăria lui Cuvântul lui Dumnezeu, acela va fi lipsit de cea mai mare binecuvântare.

Cine nu are din tinereţea sa o îndrumare sănătoasă spre calea mântuirii, spre făptuirea adevărului, spre lumina credinţei, acela cum oare să ajungă la virtuţile în care trebuie să umble pentru a fi cu adevărat vrednic şi folositor?

Cine nu vede un exemplu bun de urmat în viaţa celor care sunt în jurul lui, în casă, în şcoală, în societatea lui, acela cum oare să înveţe a umbla sănătos şi curat?

 

De aceea, dis-de-dimineaţă, în fiecare zi, datoria noastră şi biruinţa noastră este să alergăm la rugăciune.

Să-L rugăm pe Domnul ca să ne facă să-I auzim în tot timpul glasul Său călăuzitor şi mustrător, şi limpede, chemându-ne ca să păşim pe urmele Sale.

Şi să ne arate prin Adevărul şi prin lumina Sa totdeauna calea pe care trebuie să umblăm ascultători după El.

După aceea să facem şi noi pe cei din jurul nostru să audă de la noi nu glume şi nu vorbe nefolositoare,

nu certuri sau bârfiri…

şi nu minciuni, făţărnicii, laudă de sine, răstălmăciri sau flecării,

ci Cuvântul bunătăţii lui Dumnezeu, care să-i ducă la credinţa şi la încrederea în El.

Să arătăm celor din jurul nostru nu calea pe care trebuie să nu umble,

calea neascultării, a răutăţii, a păcatului, prin faptele noastre stricate şi urâte,

ci să le arătăm cu o purtare vrednică, trăirea sfântă pe care trebuie s-o urmeze şi ei, fiecare şi toţi!

Dacă le spunem cum trebuie să se poarte, atunci să le şi arătăm o astfel de purtare cu fapta noastră!

Căci, desigur, e mare lucru a le spune altora o învăţătură bună, dar este şi mai mare lucru a le-o arăta prin trăirea noastră.

Mai ales copiii nu învaţă cu urechile cât învaţă cu ochii.

Dar nu numai copiii, ci toţi oamenii suntem aşa!

 

Sufletul meu şi fiul meu, ascultă din partea Domnului în fiecare zi porunca aceasta:

– Fă-Mă să aud dis-de-dimineaţă bunătatea ta, rugăciunea ta, dorinţa ta curată,

ca să Mă pot bucura de tine,

să Mă pot bizui pe tine, fiul Meu!

Apoi arată-Mi căile pe care umbli: curate, vrednice, ascultătoare şi rodnice.

Căci dacă vei asculta tu dis-de-dimineaţă glasul Meu, adică din copilărie,

şi până seara, adică până la sfârşitul tău, acest îndemn sfânt,

atunci şi numai atunci va fi ferice de tine.

 

Sufletul meu şi fiul meu, ascultă din partea tuturor celor cu care umbli şi te întâlneşti, rugămintea sau porunca aceasta puternică:

– Fă-ne să auzim şi arată-ne să vedem voia şi ascultarea de Dumnezeu în glasul tău, dar mai ales în viaţa ta!

Cutremură-te, sufletul meu şi fiul meu, în faţa acestor graiuri care îţi cer cel mai mare lucru,

acela pe care ai cea mai mare datorie să-l împlineşti cu toată atenţia ta.

Căci de această împlinire depinde mântuirea multora, dar în primul rând mântuirea ta.

În fiecare zi, dis-de-dimineaţă, acest gând să-ţi fie cel dintâi, ca să-l ai în faţă întreaga ta zi, spre a-l împlini!

Şi în fiecare seară el să-ţi fie cel din urmă, ca să vezi cum l-ai împlinit.

Nimic din tot ce ai tu nu-i mai însemnat decât aceasta!

Acum poate nu-ţi dai seama, dar vei vedea aceasta mâine, când va veni Domnul cu răsplătirile Sale pentru fiecare!

 

O Domnul şi Dumnezeul Cel Viu şi Adevărat,

Care cercetezi conştiinţele noastre, căile noastre şi cuvintele noastre toate,

Te rugăm, nu ne lăsa niciodată în neascultare şi în nepăsare faţă de mântuirea semenilor noştri.

Nu mă lăsa, Doamne, nici pe mine să am în fiecare zi, dis-de-dimineaţă, nici un alt gând mai însemnat decât acela de a auzi glasul Tău

şi de a cerceta căile Tale.

Dacă din copilăria mea m-ai făcut să aud chemarea Ta cea dulce

şi dacă din tinereţea mea am ales calea Ta,

atunci ajută-mă, Te rog, Doamne, să am urechile mereu tot mai atente la Cuvântul Tău

şi ochii mei tot mai aplecaţi asupra căilor Tale.

Ca să pot medita tot mai adânc la taina gândurilor Tale, Doamne, spre a le înţelege limpede şi spre a le împlini smerit.

Fă-mă să pot avea o lumină tot mai desăvârşită asupra mijloacelor celor mai rodnice pe care să le folosesc pentru împlinirea voii Tale,

în toate problemele vieţii mele

şi ale cerinţelor Tale

în care vrei să mă foloseşti pe mine.

Căci numai ascultând de mântuirea Ta voi ajuta şi la mântuirea altora.

Amin.

 

*

*   *

 

Cuvinte înţelepte:

 

Fiul meu iubit, virtutea s-o iubeşti şi s-o înalţi,

ea te face-un dulce frate printre fraţii ceialalţi,

ea te face-un drag prieten prietenilor tăi iubiţi

şi la urmă-o să te nalţe la părinţii fericiţi!

 

 

Cântarea Psalmului 143

 

Un psalm al lui David.

 

  1. Doamne,-ascultă-mi glasul rugăciunii az’,

pleacă-Ţi Tu urechea înspre-al meu necaz!

 

  1. Cu-al Tău rob, o Doamne, nu Te judeca

că nu-i om viu fără vină-n faţa Ta!

 

  1. Cel vrăjmaş pândeşte sufletul meu frânt

şi-n picioare-mi calcă viaţa la pământ,

 

şi mă ţine-n locul greu şi-ntunecat

cum zac cei ce-s morţi de timp îndelungat.

 

  1. E-ntristat în mine duhul şi-i mâhnit,

inima din mine s-a neliniştit

 

  1. Când mi-aduc aminte zilele de mult

şi la ce-ai lucrat Tu cuget şi ascult.

 

  1. Îmi întind spre Tine mâinile mereu

după Tine geme tot lăuntrul meu,

 

suspinând Te-aştept cu sufletu-nsetat,

ca pământul care ars e şi uscat.

 

Oprire

 

  1. Grabnic mă ascultă, Doamne, şi-mi răspunzi,

mi se pierde duhul, o, să nu Te-ascunzi,

 

c-aş ajunge-atuncea cum ajung acei

ce pogoară-n groapă şi-ai uitat de ei!

 

  1. Dis-de-dimineaţă fă-mă-a auzi

bunătatea Ta în fiecare zi,

 

calea Ta mi-arată pururi s-o păzesc

că-mi nalţ duhul către locul Tău ceresc.

 

  1. De ai mei vrăjmaşi mă scapă ne-ncetat,

căci la Tine adăpostul mi-am căutat.

 

  1. Mă învaţă-a face voia Ta mereu,

căci Tu eşti de-a pururi Dumnezeul meu.

 

Duhul Tău mă-ndrepte pe-al Tău drum curat,

din necaz mă scapă, fă-mă-nviorat!

 

  1. Pentru-al Tău Sfânt Nume mângâie-mă iar,

în dreptatea-Ţi scapă-mi sufletul de-amar.

 

  1. Pentru bunătatea-Ţi, pierde-ai mei vrăjmaşi,

căci sunt robul Tău şi Tu să nu mă laşi.

 

*

*   *

 

«Cel ce iubeşte virtutea, stinge cuptorul voit al plăcerilor.»

 

Sf. Maxim Mărturisitorul

Author: Gradinaru Dragos

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!